“Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.” Efeseni 5.16
Iată un mesaj care vrea să ne facă să înțelegem chemarea timpului în care trăim! Să nu lăsăm ca împrejurările să ne influențeze, să ne trântească sau să ne ridice! Nu împrejurările să ne formeze, ci noi să le formăm! Nu valurile poartă peștii, ci peștii trec prin valuri. Ați văzut cum zboară păsările pe timp de furtună? Este greu să zbori contra curentului furtunii, dar se poate, însă nu prin puterea proprie.
Să privim la timpul prin care trecem! Ochii noștri să privească mai sus de nori și stele, mai sus de lumea văzută! Să privim în “lumea” credinței și a nădejdii. Să privim acolo și să trăim viața nu pentru timpul de acum, ci pentru acela ce va veni! Prin credință se sparg hotarele cuprinsului și trecem în necuprins, în sfera cunoscută numai de cei ce aparțin Mântuitorului. Ferice de ochii, care privesc de pe pământ la cer! Nu stați cu capul și privirea plecată în pământ și la lucrările de aici, de jos! Priviți, prin credință, dincolo de perdeaua cunoscutului! Străbateți zările albastre și legați-vă sufletul, prin credință, de Dumnezeu! Barca legată de Stânca veacurilor (Isus Hristos) nu este purtată de valuri. Nădejdea este o ancoră a sufletului. Ea ne ține să nu fim duși de curentul îngrijorărilor, al durerilor și al necredinței. Să ne folosim de ea!
