– “A rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27) –
Când ai un vis, sunt anumite lucruri la care trebuie să fii dispus să renunți. Nu-ți poti păstra toate opțiunile deschise; trebuie să te focalizezi pe ceea ce este important. John Maxweli spune: “Mulți oameni fac opusul. În loc să se concentreze asupra visului lor și să renunțe la lucrurile mai puțin importante, ei vor să păstreze deschisă fiecare opțiune. Dar când fac astfel, ei se confruntă de fapt cu mai multe probleme deoarece luarea deciziilor devine extrem de complicată “¦ la început e distractiv să ai atâtea posibilități “¦ Dar pe măsură ce trece timpul, nu poți înainta deoarece îți petreci tot timpul păstrând opțiunile în loc să mergi înainte.
Când îți dedici timpul și energia puținelor lucruri care contează, sarcinile care nu sunt interesante sau care nu au o răsplată imediată primesc o valoare dublă. Fiecare activitate devine o piesă importantă în imaginea de ansamblu”. Când Dumnezeu îți dă o viziune El nu-ți pune în față întreaga imagine. El o face în etape ca să nu te simți copleșit. De exemplu, când l-a împărtășit lui Moise viziunea Lui despre eliberarea Israelului, Moise a trebuit să aștepte să se încarce fiecare parte.
Prin credință a părăsit el Egiptul. Prin credință a ținut Paștele pentru ca dușmanul să nu se atingă de întâii născuți ai lui Israel. Prin credință au trecut evreii Marea Roșie și dușmanii s-au înecat încercând să-i urmeze. Prin credință i-a ținut pe evrei în mișcare patruzeci de ani prin pustie până când, bătrân fiind, a văzut de departe țara Promisă. Ce l-a făcut pe Moise să meargă înainte chiar și după ce Dumnezeu i-a spus că nu va pune piciorul în țara Promisă? Un simplu lucru: s-a concentrat pe împlinirea voii “Celui ce este nevăzut’.
