-“Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău” (Psalmul 37:8)-
În 1994 reporterul Christofor Bums de la Associated Press scrie într-un articol intitulat Resturile letale ale războiului îi amenință pe europeni: “Bombele celui de-al doilea Război monÂdial încă ucid Europa. Ele ies la iveală și uneori explodează; pe șantiere, în năvoadele pescarilor sau pe plajă, la cincizeci de ani după ce armele au fost reduse la tăcere. Sute de tone de explozive sunt recuperate anual numai în Franța. Treisprezece bombe au explodat în Franța în 1993, omorând 12 persoane și rănind 11. “Mi-am pierdut doi dintre colegi” a spus Yvon Bouvet care conduce o echipă din regiunea din Champagne-Ardennes care detonează explozibile atât din primul cât și din al doilea Război mondial. Bombele neexplodate devin mai periculoase cu timÂpul. Datorită coroziunii din interior, armele devin mai instabile și detonatorul poate fi expus”:
Ce este adevărat despre bombele rămase este adevărat și despre mânia ce persistă: ea explodează când te aștepți mai puțin. Mânia nu este un lucru de care să te mândrești, este un lucru pentru care să te rogi deoarece: îi rănește pe cei apropiați; te face să pierzi respectul în ochii celorlalți; închide uși de oportunități; te așează pe un teren periculos față de Dumnezeu. Stai o clipă și citește ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre mânia care persistă: “Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău” (Psalmul 37:8). ” Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz, și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți” (Proverbe 16:32). “înțelepciunea face pe om răbdător, și este o cinÂste pentru el să uite greșelile.” (Proverbe 19:11).
