“Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte? Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!” 1 Corinteni 15
Johann Sebastian Bach, marele compozitor al secolului al XVIII-lea a orbit la sfârsitul vietii sale. Totusi nu a încetat sa lucreze pentru muzica. În una din ultimele nopti a compus o melodie placuta, care vine ca un crepuscul în întuneric si creste spre lumina cereasca. El a numit-o: “În fata tronului Tau pasesc”.
Ginerele sau, care veghease la patul sau toata noaptea, a scris melodia dupa dictare. Bach statea în pat cu ochii larg deschisi, o privea pe sotia sa si o putea vedea! Acesta a fost ultimul cadou al lui Dumnezeu pentru el: reîntoarcerea vederii înainte de plecarea sa acasa. “Magdalena”, i-a spus el, “acolo unde voi merge, voi auzi o muzica la care noi doar visam aici. Iar ochii mei Îl vor vedea pe Domnul!” Apoi a cerut sa i se cânte înca o cântare. În timp ce rudele sale cântau, a venit o pace adânca peste fata sa ““ plecase din aceasta lume.
Bach a murit la vârsta de 65 de ani si a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreuna cu toti cei rascumparati, când vor fi la Domnul: “A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sângele Sau”¦ a Lui sa fie slava si puterea în vecii vecilor! Amin.” Vei fi si tu acolo?
