“Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte? Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!” 1 Corinteni 15.55-57
Johann Sebastian Bach, marele compozitor al secolului al XVIII-lea a orbit la sfârșitul vieții sale. Totuși nu a încetat să lucreze pentru muzică. În una din ultimele nopți a compus o melodie plăcută, care vine ca un crepuscul în întuneric și crește spre lumina cerească. El a numit-o: “În fața tronului Tău pășesc”. Ginerele său, care veghease la patul său toată noaptea, a scris melodia după dictare. Bach stătea în pat cu ochii larg deschiși, o privea pe soția sa și o putea vedea! Acesta a fost ultimul cadou al lui Dumnezeu pentru el: reîntoarcerea vederii înainte de plecarea sa acasă. “Magdalena”, i-a spus el, “acolo unde voi merge, voi auzi o muzică la care noi doar visăm aici. Iar ochii mei Îl vor vedea pe Domnul!” Apoi a cerut să i se cânte încă o cântare. În timp ce rudele sale cântau, a venit o pace adâncă peste fața sa ““ plecase din această lume.
Bach a murit la vârsta de 65 de ani și a fost înmormântat în Leipzig. El a compus foarte mult spre slava lui Dumnezeu. Dar cel mai frumos cântec îl va cânta împreună cu toți cei răscumpărați, când vor fi la Domnul: “A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său”¦ a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.” Vei fi și tu acolo?
