“Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:20)
A treia cerință a lui Dumnezeu de la tine este: Consacrarea.
Nu este un cuvânt pe care îl auzim prea des în zilele noastre. El semnifică “a fi pus deoparte spre folosul exclusiv al Tu spui: “Dar am atât de multe păcate”. Dumnezeu nu caută perfecțiunea, El caută disponibilitatea. Biblia spune: “orice mare preot, (a fost) luat din mijlocul oamenilor” (Evrei 5:1).
Oamenii pe care îi cheamă și îi folosește Dumnezeu au fost toți lumești și păcătoși. De ce ar vrea Dumnezeu să cheme astfel de oameni? Pentru că ei “pot fi îngăduitori cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și ei sunt cuprinși de slăbiciune” (Evrei 5:2).
Poate spui: “Părinții mei doresc să urmez Colegiul Biblic și să ajung lucrător”. Ei bine, am o veste bună și una rea. Vestea bună este că acel Colegiu Biblic îți poate adânci devotamentul pentru Hristos și îți poate oferi o imagine mai amplă asupra Cuvântului Său. Vestea rea este că părinții tăi nu te pot chema, numai Dumnezeu poate! “Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu” (Evrei 5:4). Poate spui: “cum știu că sunt chemat pentru o lucrare?” Rodnicia!
Când în Israel a izbucnit o ceartă referitoare la cine să fie conducător, Dumnezeu i-a spus lui Moise să aleagă un om din fiecare dintre cele douăsprezece seminții. Toiagul acelui om a fost pus în Cortul întâlnirii peste noapte și acela al cărui toiag “a înmugurit” a fost cel pe care l-a ales Dumnezeu (Numeri 17:1-5 și 8).
Biblia spune: “Darurile unui om îi fac loc” (Proverbe 18:16). Când te cheamă Dumnezeu, El va deschide ușile, va stabili legăturile și va oferi resursele. Tot ce-ți cere El este o viață consacrată împlinirii voii Lui.
