“Și-a venit în fire” (Luca 15:17)
Călătoria fiului risipitor spre ruină nu s-a petrecut peste noapte. A fost o acumulare lentă, asemenea colesterolului care se depune pe artere. El s-a bucurat de binecuvântarea tatălui său și a uitat să mai fie mulțumitor. Nu e de mirare că David a scris: “Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt!
Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale El îți vindecă toate boalele tale; El îți izbăvește viața din groapă, El te încununează cu bunătate și îndurare; El îți satură de bunătăți bătrânețea, și te face să întinerești iarăși ca vulturul” (Psalmul 103:1-5).
Fiul risipitor provenea din una dintre cele mai bune familii din oraș și cu toate acestea, a ajuns să fie lefter, părăsit de prieteni, mâncând alături de porci și încercând să-și potolească foamea legitimă în mod ilegitim. De ce ne implicăm în relații extramaritale, mergem la chefuri cu băutură și droguri sau muncim până la epuizare sacrificându-ne familiile în tot acest proces?
Deoarece în lăuntrul fiecăruia dintre noi există un gol pe care nimeni în afară de Dumnezeu nu-l poate umple. Domnul Isus a spus: “Și-a venit în fire și a zis: “”¦Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: Tată, am păcătuit” (Luca 15:17-18).
Dacă Îl lași, Dumnezeu te va opri exact la timp. El îți va aminti cine ești și unde îți e locul. Vei începe să vezi mocirla în care te bălăcești, falșii prieteni, realizările lipsite de sens, oamenii din jurul tău care nu sunt mai fericiți decât tine. Dacă aceasta e situația în care te găsești chiar acum, vino acasă. Tatăl tău așteaptă să-ți șteargă zapisul. El încă te iubește. Spune-i diavolului: “M-am răzgândit. Mă duc acasă”.
