-“Isus tăcea și nu răspundea nimic”¦” Marcu 14.61 –
Pentru prima oară întâlnim aceste cuvinte în istoria patimilor. Le vom mai întâlni de trei ori: față de marii preoți în prezența lui Pilat, înaintea lui Irod și înaintea lui Pilat. Fie că vorbea, fie că tăcea, Domnul și Mântuitorul nostru Își arăta aceeași inimă iubitoare neschimbată. Uneori Domnul tace și față de noi, dar inima Sa este la fel de iubitoare.
Împotriva tăcerii lui Isus nu era nimic de făcut. Priveliștea aceasta era prea de tot pentru sufletele lor pline de ură. Nu mai rămânea altceva de făcut decât să-și arunce masca jos și să se năpustească împotriva lui Isus cu speranța că iubirea Lui pentru adevăr Îl va face să Se dea singur în mâinile lor. Probabil, gândeau ca și cei din Daniel 6.5: “Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”
Atunci marele preot s-a hotărât să joace ““ cum se zice ““ ultima carte. S-a ridicat, și cu puterea pe care i-o dădea slujba lui, i-a adus aminte lui Isus că Se găsea în fața lui Dumnezeu; să Se gândească bine că Dumnezeu vede toate și aude toate. Sărmanul Caiafa nu știa, sau nu dorea să știe, în fața cui se afla? În fața Lui era Cel care este Dumnezeu binecuvântat în veci.
