– “Să nu vă potriviți”¦ ci să vă prefaceți” (Romani 12:2) –
Transformarea:
1) Necesită sacrificiu personal. Ea nu este ușoară, naturală sau automată. Ea cere să fii “o jertfă vie”. Problema cu jertfele “vii” este că au tendința de a pleca de la altar și de a trebui să fie aduse înapoi în mod repetat pentru a fi sacrificate din nou și din nou. Mântuirea este o experiență instantanee, odată și pentru totdeauna, dar nu poate exista “jertfă vie” instantanee, odată pentru totdeauna. Este o rededicare de zi cu zi, clipă de clipă, ceea ce înseamnă aducerea firii noastre încăpățânate înapoi la altar, predarea ei lui Dumnezeu cât de des este nevoie. Nu aștepta ca omul tău cel vechi să se facă mai bun sau să fie de acord să moară până nu te hotărăști ca jertfa ta să fie curată. Și nu lăsa frica să te descurajeze în lupta ta pentru victorie; vechea ta natură și duhul tău născut din nou sunt dușmani reciproci, “sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți” (Galateni 5:17). Datoria ta nu este să dai uitării firea pământească, cî s-o răstignești de fiecare dată când dorește să preia controlul, refuzând să o lași să-ți reteze sau să-ți schilodească dedicarea față de creșterea spirituală.
2) E o problemă cu două laturi. “Să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” {Romani 12:1). Asta implică o decizie fermă a minții și a voinței, deoarece trupurile noastre nu se predau singure. Până nu alegi în mod deliberat să-ți “aduci trupul “¦ lui Dumnezeu”, firea va acționa fără restricții. “Dupăcum odinioară v-ați făcut mădulările voastre roabe “¦ așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa, acum trebuie să vă faceți mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!” (Romani 6:19). Când te predai impulsurilor tale josnice, culegi păcatul. Când te predai lui Dumnezeu, culegi binecuvântarea.
