“Dar cetățenia noastră este în ceruri”¦” Filipeni 3.20
Cuvântul “vis” exprimă faptul că nu avem un anumit lucru pe care ni-l dorim foarte mult. O agenție de turism oferă o călătorie de vis, desigur, într-un loc de vis, într-un hoÂtel de vis, așezat într-o poziție de vis pe o insulă de vis. Tinerii visează la soțul de vis sau la soția de vis, care araÂtă foarte bine, de vis. Când astfel de oameni de vis se căÂsătoresc, trebuie să fie o pereche de vis. Se sărbătoÂrește o nuntă de vis într-un loc al visurilor. Mai târziu se visează la o vilă de vis. Aceasta poate fi plătită numai de cineva care nu numai că are o meserie de vis, ci și o caÂrieră de vis. Să sperăm că după un timp de la căsătorie nu vom auzi propoziția: “Visul s-a spulberat!” Mulți visează la marea fericire. Gândind la aceasta m-am întrebat: Oare și în cer se va visa? Am ajuns la răspunsul că în cer nu se va visa! Este singurul loc fără vise!
În această lume, chiar și cele mai frumoase lucruri au un timp măsurat. Nimic nu este stabil, totul cade pradă vreÂmelniciei, totul se destramă în efemeritate. Când avem parte de lucruri bune pe pământ, ne dorim: “De-ar răÂmâne tot așa!” Când avem parte de lucruri rele, ne plânÂgem: “Când se va sfârși odată?” În cer vom avea parte numai de lucruri frumoase (1 Corinteni 2.9), care vor dura veșnic. Acolo nimic nu va mai fi supus vremelniciei. Speranța noastră în credință va fi atunci realitate (2 Corinteni 5.7).
