-“Răbdarea trebuie să și facă desăvârșit lucrarea” (lacov 1:4)-
Larry Moyer ne povestește despre un gardian de închisoare care l-a întrebat pe un condamnat la moarte ce i-ar plăcea să mănânce pentru ultima dată. El a spus: “O felie mare de pepene roșu”. Gardianul a spus: “Cred că glumești! E decembrie. Pepenii nici nu au fost semănați, darămite culeși”. Deținutul a răspuns: “Nu-i nimic, nu mă deranjează să aștept”. Așadar, iată întrebarea: te deranjează să aștepți? Cum reacționezi când lucrurile nu se mișcă suficient de repede pentru tine? Cu bunătate sau fără bunătate?
Un bine-cunoscut lucrător scrie: “Mă aflam într-un magazin și am așteptat mult la o coadă ce se mișca foarte încet pentru a plăti pentru un mic produs. Cei din fata mea aveau munți de produse. Apoi am fost trecut cu vederea în timp ce altcineva a fost servit înaintea mea. Când în sfârșit mi-a venit rândul, casierița s-a uitat la mine și mi-a spus: “Vă mulțumesc că ati așteptat. Sunteți cine cred eu că sunteți “¦ predicatorul acela de la televizor? Am știut cine sunteți din clipa în care ati intrat în magazin”. M-am gândit în sinea mea: “Dar dacă aș fi fost nervos și aș fi bombănit pentru că nu am fost servit când mi-a venit rândul?” Comportamentul lipsit de răbdare poate afecta negativ mărturia noastră. Când vezi iritările vieții prin ochii lui Dumnezeu, se schimbă modul în care te raportezi la situațiile care îti pun răbdarea la încercare. începi să le vezi ca pe niște prieteni, nu ca pe niște dușmani. îti dai seama că Dumnezeu le îngăduie ca să te ajute să te maturizezi. Așadar, “răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiti desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic”.
