Când nu este nici o descoperire dumnezeiască,
poporul este fără frâu.
(Proverbe 29:18)
Este vital să-L aștepți pe Dumnezeu dacă vrei să-L vezi și să primești o viziune de la El. Și perioada de timp petrecută înaintea Lui este de asemenea critică, pentru că inimile noastre sunt ca filmul unui fotograf ““ cu cât este expus mai mult, cu atât este mai adânc impresionat. Pentru ca viziunea lui Dumnezeu să fie imprimată pe inima noastră, trebuie să stăm în liniște la picioarele Lui destul de mult timp. Adu-ți aminte că suprafața tulburată a unui lac nu poate reflecta o imagine.
Da, viața noastră trebuie să fie liniștită și plină de pace dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu. Și viziunea pe care o vom vedea de la El are puterea să afecteze viețile noastre în același fel în care un minunat apus de soare aduce pace unei inimi tulburate. Vederea lui Dumnezeu transformă întotdeauna viața umană.
Iacov “a trecut vadul Iabocului” (Geneza 32:22), L-a văzut pe Dumnezeu și a devenit Israel. Vederea unei viziuni a lui Dumnezeu l-a transformat pe Ghedeon dintr-un laș într-un luptător curajos. Și Toma, după ce L-a văzut pe Domnul Hristos, a fost schimbat dintr-un om neîncrezător care-L urma pe Domnul într-un ucenic loial, devotat.
Oamenii din timpurile Bibliei au avut de asemenea viziuni ale lui Dumnezeu. William Carey, un misionar pionier englez din secolul al XVIII-lea care este considerat de unii părintele misiunii moderne, L-a văzut pe Dumnezeu și a lăsat scaunul cizmarului ca să plece în India. David Livingstone L-a văzut pe Dumnezeu și a lăsat totul în urmă în Anglia ca să devină misionar și explorator, urmându-L pe Domnul prin cele mai dese jungle ale Africii în secolul al XIX-lea. Și sunt efectiv mii de oameni care au avut viziuni ale lui Dumnezeu și astăzi Îi slujesc în cele mai îndepărtate părți ale pământului, căutând evanghelizarea oportună a celor pierduți. Dr. Pardington
Este foarte neobișnuit să existe liniște deplină într-un suflet, pentru că Dumnezeu aproape în permanență ne șoptește ceva. Și ori de câte ori sunetele lumii descresc în sufletul nostru, auzim ce ne șoptește Dumnezeu. Da, El continuă să ne șoptească, dar deseori nu-L auzim din cauza zgomotului și a distracțiilor provocate de pașii grăbiți ai vieții noastre. Frederick William Faber
Vorbește, Doamne, în această liniște,
Căci eu Te aștept;
Liniștește-mi inima ca să asculte
În nădejde.
Vorbește, o, Stăpâne binecuvântat,
În această oră liniștită;
Lasă-mă să-ți văd fața, Doamne,
Să simt atingerea puterii Tale.
Căci cuvintele pe care le spui Tu,
“Sunt viață”, în adevăr;
Pâine vie din cer,
Hrănește acum duhul meu!
Vorbește, căci robul Tău ascultă!
Nu tăcea, Doamne;
Sufletul meu pe Tine Te așteaptă
Pentru cuvântul Tău dătător de viață!
Și am văzut că EL mă iubea la fel.
Când a trebuit să duc poveri grele,
Am văzut că EL mi-a ușurat orice grijă.
În boală, necazuri și tristețe adâncă,
EL mi-a calmat mintea și mi-a dat odihnă.
EL mi-a umplut inima cu o laudă plină de bucurie
Când am privit uimit în sus la EL.
Era nou pentru mine, însă vechi pentru unii,
Acest gând care pentru mine a devenit
