“Orice om să fie grabnic la ascultare” (Iacov 1:19)
Când vorbești în loc să asculți ““ poți să dai de necaz. Două gâște se pregăteau să zboare spre miazăzi, când o broască le-a întrebat dacă poate merge și ea. Gâștele au întrebat-o cum ar putea face asta. “Simplu”, a spus ea. “Voi țineți un băț cu ciocurile și eu o să mă țin de el cu gura”. Și au pornit iar lumea se uita la ele, admirându-le spiritul de echipă.
Trioul înainta rapid, când cineva de jos a strigat: “Ce idee bună! A cui a fost?” Și broasca și-a deschis gura și a țipat: “A meaaaa!”De fiecare dată când îți deschizi gura, există consecințe. Așa că învață să asculți.
Plutarch a spus: “Vorbăreții nu ascultă pe nimeni, căci ei vorbesc neîncetat. Și primul rău pe care și-l atrag cei ce nu știu să tacă este că nu aud nimic”. Să asculți fără să-ți etalezi cunoștințele sau să strecori propria opinie este o calitate a caracterului care dovedește că ești matur.
Larry King a spus odată: “Îmi reamintesc în fiecare dimineață: nimic din ce voi spune astăzi nu mă va învăța ceva. Deci dacă vreau să învăț ceva, trebuie să ascult”. Domnul Isus a fost un bun ascultător și prin urmare, El i-a atras pe oameni ca un magnet. Fără îndoială că au existat clipe în care a fost obosit și nu dorea acest lucru ““ dar El a ascultat oricum.
Când ucenicii se certau între ei și fariseii protestau și provocau necazuri, Domnul Isus se concentra asupra lucrurilor importante. El a ascultat, a vorbit și oamenii L-au urmat. Ascultatul e de multe ori mai eficient decât vorbitul.
De fapt, în orice conversație apare un moment în care trebuie să spui mai puțin și să asculți mai mult. În acele momente, nu doar că auzi ce spun ceilalți, ci auzi și ce-ți spune Dumnezeu!
