-“Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: «A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui.»” Matei 26.65 –
Prin faptul că și-a rupt hainele, Caiafa dorea să-și exprime toată indignarea și mânia sa asupra unui pretins act evident de blasfemie. Cine își rupea hainele exprima, din timpurile cele mai vechi, tristețea și consternarea sa mare. Dar marelui preot îi era interzis să-și rupă hainele (Levitic 21.10). Aici este o ironie: în timp ce Caiafa, cu gesturi teatrale, se prefăcea că este uimit cu privire la pretinsa blasfemie din partea lui Isus, el însuși a înfăptuit o blasfemie, profanând funcția de mare preot într-un mod categoric interzis în Biblie.
Uimirea teatrală a lui Caiafa nu lăsa să se recunoască nicio grijă adevărată cu privire la sfințenia Numelui lui Dumnezeu. Dimpotrivă, în taină trebuie să fi tresăltat de bucurie, când a auzit cum Isus a spus, după părerea lui, ceva demn de condamnat. Când și-a rupt hainele cu acest gest exagerat, abia că putea să-și ascundă bucuria vicleană de pe fața lui. S-a bucurat că a reușit să-L facă pe Isus să facă o afirmație, care ar fi avut aparența unei blasfemii, dacă Mântuitorul ar fi fost un simplu om. Dar Isus nu era un om obișnuit și revendicările Lui nu erau blasfemie. Membrii sinedriului au greșit, ignorând mulțimea minunilor făcute de Isus, multe din ele având loc public în Ierusalim sub ochii lor.
