– “Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă! ” Psalmul 90.12 –
Chimistul și industriașul suedez Alfred Nobel (1833-1896) era un om renumit în anul 1888. Nu s-a căsătorit și s-a dedicat studiului. În anul 1875 a inventat dinamita și apoi alte explozive mult mai puternice. Lumea îi spunea “regele dinamită”. Într-o dimineață din anul 1888, Alfred Nobel luă ziarul și își citi propriul necrolog care suna așa: “Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a murit ieri. El este cel care a proiectat o procedură, care să omoare într-un război mai mulți oameni decât au murit în celelalte războaie. Alfred Nobel a murit foarte bogat!” Din greșeală, jurnalistul îl confundase pe Alfred cu fratele său mai mare, care decedase cu adevărat. Dar citind necrologul defăimător, Alfred Nobel s-a trezit ca dintr-un vis urât. Omenirea avea să-l comemoreze ca pe “îngerul morții”, ca cel care a fabricat moartea omenirii. O asemenea comemorare era îngrozitoare.
În ziua aceea în mintea lui Nobel a încolțit un gând. Nobel și-a făcut un plan, și anume să lase prin testament imensele sale bogății pentru un fond de premii pentru cele mai remarcabile opere care să întărească pacea pe pământ. Așa a apărut premiul Nobel, râvnit de mulți bărbați și femei, care se decernează de parlamentul norvegian și Banca Națională a Suediei.
