„Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi” (Matei 21:21)
Îndoiala este o poartă prin care diavolul intră în viața ta. Îndoiala face ca „lupta credinței” să devină „lupta credinței”. Când teama, confuzia, descurajarea și disperarea se cuibăresc în ființa ta, ele îți fură încrederea, bucuria și pacea. Dar îndoiala nu e ceva omenesc? Firește că este, dar e și vicleșugul lui Satan! „Cine nu crede pe Dumnezeu, îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său” (1 loan 5:10).
Îndoielile tale scot la iveală lipsa încrederii în ceea ce spune Dumnezeu. Așadar, cum poți să nu te mai îndoiești? La fel cum faci față oricărui alt păcat -recunoscând că ai o problemă și făcând ceva în această privință. îndoiala nu poate fi biruită prin judecată, nici chiar prin împotrivire; ea se va supune numai unei renunțări totale. Prin încercarea de a-ti birui îndoielile una câte una semeni cu un alcoolic ce încearcă să-si reducă băutura cu câte un pahar. Nu merge așa. Soluția are două etape:
1) Ea începe cu o decizie de tipul odată si pentru totdeauna. E nevoie de o renunțare totală la dreptul tău de a te îndoi de ceva ce a promis Dumnezeu, înseamnă să spui: „de acum înainte, nu mă voi îndoi de Dumnezeu!” înseamnă să crezi că atunci când îi predai Lui un lucru, El îl ia și se confruntă cu el.
2) Prin credință, declară: ..Doamne, cred deplin întregul Tău Cuvânt!” Va mai bate îndoiala la ușa ta? Da, însă în loc s-o lași să intre, „luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16).
Nu te neliniști, nu te lupta și nu intra în dezbateri cu îndoielile tale. în schimb, repetă mărturisirea de credință, nu-ți lua în considerare sentimentele și încrede-te în Dumnezeu făcând ceea ce-ți spune.
