“Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc” (Apocalipsa 3:19)
Adresându-se bisericii din vremea de pe urmă, Domnul Isus a spus: “Pentru că zici: “Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic” și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii, și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, și pocăiește-te!” (Apocalipsa 3:17-19).
Sunt cuvinte foarte tari! De ce ne-ar spune Hristos așa ceva? Deoarece:
a) În loc să-L credem pe Dumnezeu pentru ce a făcut în Noul Testament, noi spunem că Dumnezeu nu mai face minuni;
b) Am tolerat dezbinarea în numele loialității față de o denominație;
c) Am propovăduit că Hristos înseamnă să nu faci cutare și cutare lucru. Drept consecință, ne-am pierdut bucuria deoarece intimitatea cu Hristos nu se atinge prin chin;
d) Mulți dintre liderii noștri au încetat să mai modeleze ucenici slujitori uitînd că Isus a spălat picioarele ucenicilor șt a mers călare pe un măgăruș;
e) În loc să folosim binecuvântarea financiară pentru a-i atrage pe oameni la Hristos și pentru a avea grijă de săraci, strângem și ne preocupăm doar de propriile noastre ființe;
f) Ne supărăm când cineva folosește metode contemporane pentru a evangheliza generația tânără. În loc să angajăm cultura, noi ne ascundem de ea;
g) În loc să “lucrăm până va veni El”, noi pierdem vremea. Citim romane de acțiune când ar trebui să ne rugăm pentru cei ce se află pe punctul de a fi martirizați. De ce nu putem avea și noi o credință ca a lor? Putem, dacă sunÂtem dispuși să plătim prețul.