-“Mai bună este înțelepciunea decât tăroal” (Eclesiastul 9:16)-
Copilul tău este adolescent? Bine ai venit la anii dificili! Tu nu ai greșit cu nimic, ești doar părintele unui adolescent. Poate spui: “dar are numai zece ani, nebunia asta nu ar trebui să se manifeste încă!” Imi pare rău, dar acum se dezvoltă mai rapid! Pubertatea îi lovește între zece și doisprezece ani, iar cunoașterea funcționării acestei mixturi genetice accelerate este vitală pentru a fi un bun părinte. Așadar, iată câteva idei ajutătoare de actualitate: 1) Unele din vechile tale metode pot să nu mai funcționeze. Ce a mers cu cei mici nu mai merge cu cei mari. Mai ții minte cum atunci când ridicai vocea la copilul tău de șapte ani obțineai ascultare pe loc? Încearcă asta cu adolescentul încărcat de hormoni ““ și pregătește-te de război!
Chimia adolescenței sfidează vechea logică, așa că învață ce îi face să reacționeze, roagă-te pentru har și reacționează potrivit lucrurilor care funcționează, nu celor care nu funcționează. Dacă îi tratezi pe adolescenți ca pe pre-adolescenți, nu ajungi nicăieri! 2) Ce nu vine natural se poate învăța. Acei “părinți model” de care ai auzit fie au înțeles lucrul acesta, fie se bucură de o pauză pe termen scurt, fie și-au învățat lecția pe “pielea” lor. Nu este simplu. Înveți să o faci bine după ce ai făcut-o prost, apoi o vei face mai bine, rugându-L pe Dumnezeu să facă ce tu nu poți. Și El o va face! 3) Singura ta greșeală impardonabilă este cea pe care nu vrei s-o recunoști. Copiii tăi știu că nu ești perfect și pot face față acestui lucru. Așa că nu mai încerca să fii modelul perfecțiunii; ci arată-le, în smerenie și în mod constructiv, ce să facă atunci când ei au fost imperfecți!
