“Apoi a mers puțin mai înainte” (Matei 26:39)
Domnul Isus a plecat departe de mulțimea de oameni. În Ghetsimani El i-a părăsit chiar și pe cei trei care Îi erau cei mai apropiați și “a mers puțin mai departe”, a căzut cu fața la pământ și s-a rugat: “nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. Acolo, față în față cu Dumnezeu, El a găsit puterea de a îmbrățișa voia lui Dumnezeu pentru viața Lui.
Astăzi, Dumnezeu îți spune: “Puterea de a depăși această criză și înțelepciunea de a știi ce să faci ți se vor da cu condiția să mergi puțin mai înainte și să sapi mai adânc în Cuvântul Meu. Dacă ai știi cât de aproape ești de a primi răspunsul!” Domnul Isus mai avea numai câteva ceasuri până la răstignire, câteva zile până la înviere și era în pragul întemeierii bisericii. Te găsești tu în Ghetsimani?
Uneori e greu să-ți predai voința proprie lui Dumnezeu, nu-i așa? Uită-te la Domnul Isus. Înainte ca cerul să primească jertfa unui trup frânt, a fost nevoie de jertfa unei voințe frânte. Te-ai predat tu lui Dumnezeu? De ce avem încredere în ceilalți, în timp ce Dumnezeu tânjește să avem încredere în El?
Te duci la un doctor al cărui nume nu poți să-l pronunți, primești rețeta pe care nu o poți citi, te duci cu ea la o farmacie pe care nu o cunoști, cumperi medicamentele pe care nu le înțelegi și le iei cu toată încrederea. De ce ne e mult mai ușor să avem încredere în aceste “necunoscute” decât în Dumnezeu, care e credincios în orice vreme?
Răspunsul se găsește în lucrul în care îți pui încrederea. Încrederea vine din cunoașterea îndeaproape a cuiva, din ascultarea acelei persoane și din petrecerea timpului cu ea. Nu apare peste noapte; ea cere timp.
