„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara” (Psalmul 68:19)
Se spune că un băiat de doisprezece ani nu a rostit nici un cuvânt în toți acești ani. Prin urmare, părinții săi au crezut că nu poate vorbi. Apoi, într-o zi, mama sa i-a pus în față un bol cu supă, iar el a gustat o lingură. A dat-o la o parte și a spus: „Este groaznică; n-o mănânc”. Familia a fost extaziată. Tatăl său a spus: „De ce nu ai vorbit cu noi niciodată până acum?”
Băiatul a răspuns: „fiindcă până acum totul a fost în ordine”. Singurele ocazii în care unii dintre noi vorbesc sunt pentru a se plânge!
Poate spui: „Dar nu am nici un lucru pentru care să fiu mulțumitor”. Chiar așa? Dacă azi noapte ai dormit opt ore, dacă ai un acoperiș deasupra capului si trei mese regulate pe zi, exista milioane de șomeri care ar dori să aibă problema ta. Dacă ai putut să te dai jos din pat azi dimineață și te-ai putut mișca fără să ai dureri, înseamnă că ești binecuvântat cu darul sănătății. Fără el ai avea într-adevăr pentru ce să te plângi!
Si cum rămâne cu mântuirea ta? Ce preț ai pune pe ea? Păcatele tale au fost iertate, ai pace cu Dumnezeu, iar când vei muri vei avea o casa in ceruri. Firește, cu toții avem parte de încercări si de zile grele. E vremea să discuți cu tine însuți, la fel cum a făcut-o și David, psalmistul: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, și nu uita nici una din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2)
