“Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)
Când descoperi și faci voia lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să înțelegi ceea ce trebuie să fii. Comparațiile ucid creșterea spirituală. De exemplu, mama a trei copilași îl aude pe pastor predicând despre creștinii care se trezesc în zorii zilei, în fiecare dimineață, pentru a petrece în liniște o oră cu Dumnezeu. De fapt, ea s-ar bucura să aibă o oră de liniște ““ oricând!
Dar copiii ei nu vor să coopereze! Așa că, ceea ce duce cu ea din această predică e faptul că nu se ridică la înălțimea unui creștin adevărat. În esență, ea practică “spiritualitatea prin comparație” și trăiește sub un nor de vinovăție.
Ea nu înțelege că dragostea pe care le-o arată copiilor ei se socotește activitate spirituală. Sau că îl slujește pe Dumnezeu cu mai multă credincioșie decât cineva care își neglijează familia pentru a petrece o oră în liniște în fiecare dimineață.
Un alt exemplu: un bărbat sociabil și spontan se căsătorește cu o femeie căreia îi place singurătatea. Pentru ea e ușor. Cu toate acestea, el se simte un ratat în privința rugăciunii pentru că nu-i place să stea singur la fel ca soției lui. El nu consideră că bucuria și disponibilitatea cu care îi slujește pe ceilalți contează sau că măsura cu care îi iubește pe ceilalți îi modelează sufletul și faptul acesta îl bucură pe Dumnezeu.
“Trebuie” este un cuvânt important, dar când vine vorba de creștere spirituală, Dumnezeu nu dorește să-L asculți numai pentru că “trebuie”. El te-a creat să dorești planul Său pentru viața ta ““ să ajungi până în punctul în care poți spune: “vreau să fac voia Ta, Dumnezeule”.
