„El s-a dus, s-a spălat, și s-a întors văzând bine” (loan 9:7)
Uneori Domnul Isus i-a vindecat pe oameni vorbindu-le, alteori și-a pus mâinile peste ei. Vindecarea acestui orb, însă, nu a fost o lucrare de o clipă; „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului”. El s-a dus, s-a spălat, și s-a întors văzând” (v. 7).
Întrebare: cât de departe era scăldătoarea Siloamului? Pentru un orb orice călătorie este lungă. Imaginează-ți acest om cu noroi pe ochi, încercând să-și croiască drum spre scăldătoarea Siloamului. Putem învăța o lecție importantă de aici. Chiar și când ne atinge Dumnezeu, uneori trebuie să umblăm cu mizeria pe noi până ajungem la locul vindecării, al eliberării și al scăpării.
lată încă un gând. Cel ce i-a spus acestui om despre Isus și l-a adus la El a trebuit să-l însoțească până și-a căpătat vederea și a putut să umble singur. Nu-i poți spune cuiva care se luptă cu o problemă: „ți-am spus despre Isus și chiar te-am adus la biserică, dar tu încă orbecăiești în întuneric și ești legat de aceleași probleme, așa că mă dau bătut”.
Dumnezeu nu renunță niciodată la oameni și nici noi nu trebuie să renunțăm la ei. Când cineva continuă să se lupte cu o dependență, unii creștini spun că nu ar trebui să fie mântuit. întrebare: de câte ori nu cădem noi pradă resentimentului, mândriei, poftei, lăcomiei, bârfei, etc?
Lista este nesfârșită și cu toate acestea, Dumnezeu nu renunță la noi. Uneori, oamenii trebuie să stăruie pentru izbăvirea și vindecarea lor până când ele se întâmplă efectiv. Atât de mult trebuie să-i iubești, să crezi în ei, să te rogi pentru ei și să lucrezi cu ei până la vindecare.
