– “Este mai ferice sa dai decât sa primești” (Faptele Apostolilor 20:35)-
Wendy Pope scrie: “Când Dumnezeu mă cheamă să dăruiesc, nu simt totdeauna că sunt binecuvântată. Poate ai avut și tu o experiență asemănătoare. Îți arată că trebuie să pregătești o masă pentru o familie lovită de boală și după o zi lungă abia mai ești în stare să gătești pentru propria ta familie. Sau când ești epuizată, te înghiontește să mergi după copiii prietenei tale pentru că ea are nevoie de o pauză. Oricare ar fi situația, când Dumnezeu ne cheamă să dăruim “¦ devenim binecuvântați”¦ Căile și gândurile Sale sunt mai înalte decât ale noastre.
El are planul principal și singurul lucru care trebuie să ne preocupe este să facem ce ne cere, fără să ne plângem. Poate îi pui la îndoială raționamentul când te înghiontește să-l inviți la masă pe colegul de serviciu nepoliticos “¦ sau să fii învățător la grupa de școală duminicală a copilului tău pentru ca învâțătoarea să aibă o pauză. Concluzia este că, fie gândim așa sau nu, înseamnă ceva pentru eternitate și pentru persoana căreia îi oferim ceva.
Practic, fără Isus sunt o persoană egoistă. Mă întreb ce fel de binecuvântare voi primi”¦ bani, o mașină nouă sau o casă mai bună? Mi-e rușine de aceste gânduri, dar ele au venit din partea unui creștin care nu a înțeles că binecuvântarea “¦ înseamnă o umblare mai aproape de cel mai mare Dătător care a trăit vreodată”. Dăruiești uneori din obligație sau din sentimentul de vină sau pentru a câștiga aprobarea celorlalți? Dărnicia este adevărata măsură a dragostei noastre pentru Dumnezeu și El ne binecuvântă de fiecare dată când dăruim. Deci “fiecare să dea “¦ nu cu părere de rău sau de silă” (2 Corinteni 9:7), dăruiește cu o inimă doritoare.
