“Ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească” (1 Petru 2:5)
Noi nu mergem la biserică, noi suntem biserica! Dacă ne-am întâlni la închinare într-o parcare, noi tot biserica lui Isus am fi. Să ne gândim la Templul lui Solomon. Planul a fost alcătuit de către împăratul David (Tatăl), a fost construit de către împăratul Solomon (Fiul) și la sfințire a fost umplut de Duhul Sfânt. Iată trei asemănări ale bisericii tale cu Templul lui Solomon:
1) A fost construit pe un pământ al răscumpărării! Muntele Moria, locul Templului lui Solomon, este muntele pe care l-a dus Avraam pe fiul său Isaac ca să-l aducă jertfă. Și iată, după două mii de ani, Dumnezeu L-a trimis pe Singurul Lui Fiu Preaiubit pe același munte, ca să moară pentru păcatele noastre. După cum a spus G.D. Boardman: “Crucea e singura scară suficient de înaltă ca să atingă pragul cerului”.
2) A fost un edificiu unicat prin felul construcției. A fost construit din pietre pregătite înainte de a fi zidite. Au fost spălate, fasonate și apoi potrivite laolaltă. La fel e și povestea noastră, nu? “Ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție Sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”.
3) Materialele de construcție proveneau de la multe popoare. Noi nu am fost mântuiți în funcție de rasă, ci prin har. Nu sângele care ne curge prin vene e cel ce ne mântuie, ci sângele ce-a curs din Trupul lui Hristos e cel ce ne face neprihăniți și primiți înaintea lui Dumnezeu. Sunt folosite două expresii unice pentru a descrie Templul lui Solomon: “de mare faimă” (1 Cronici 22:5); “de mare “¦ slavă în toate țările” (v. 5).
La fel simte Dumnezeu și pentru biserica Lui și la fel trebuie să simți și tu!
