– “”¦între noi și între voi este o prăpastie mare, așa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.” Luca 16.26 –
Într-o zi, pastorul unei biserici a predicat despre acest verset. La acea oră de vestire a Evangheliei a fost și o soție credincioasă cu soțul ei necredincios. Cuvântul lui Dumnezeu despre marea prăpastie care va despărți veșnic pe credincioși de necredincioși, s-a înregistrat puternic în mintea lor. Când au mers spre casă, au fost tăcuți amândoi. Așa au fost și la masa de seară, apoi s-au culcat, dar n-au putut dormi. Pe la ora două noaptea, el a întrerupt tăcerea și a zis: “Soție, noi am trăit împreună 40 de ani, ne-am crescut copiii împreună, tu ai fost o soție bună, eu nu vreau să ne despărțim pe veci. Eu nu mai pot dormi, când mă gândesc la această despărțire.”
“Nici eu nu pot dormi”, zise soția. Adânc mișcat, soțul zise: “Oare pastorul a spus adevărul?” ““ “Da, căci așa stă scris în Biblie.” Soția se sculă, aprinse lumina și citi: “”¦între noi și între voi este o prăpastie mare”¦” Atunci soțul spuse: “Soție, eu vreau să fiu de acea parte unde vei fi și tu.” Ea îl privi și îi zise: “Dacă vrei, acceptă-L pe Mântuitorul în viața ta și vei fi fericit în raiul lui Dumnezeu.” Și lucrul acesta s-a petrecut chiar atunci.
