-“Înaintea Ta noi suntem niște străini și locuitori, ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra și fără nicio nădejde.” 1 Cronici 29.15 –
Într-o zi, un domn trecea prin fața unei căsuțe aflate într-un sat îndepărtat. El se opri să vorbească cu o doamnă în vârstă, ce stătea pe veranda casei sale. În timp ce vorbeau, domnul admira împrejurimile ““ o priveliște minunată, florile și cântecul păsărilor. Ea îi răspunse că mirosul florilor și cântecul păsărilor erau într-adevăr minunate, însă priveliștea nu o putea vedea, fiindcă nu vedea deloc.
Auzind acest lucru, trecătorul începu s-o compătimească. “Nu mă compătimiți”, îi spuse femeia, “fiindcă sunt cu mult mai fericită de când mi-am pierdut vederea. Nu mi-aș schimba viața cu nimeni. Dar dumneavoastră sunteți un străin, nu vă cunosc vocea.” ““ “Da, sunt un străin pe aici”, spuse călătorul. “Sunt în trecere și voi pleca mâine din acest sătuc încântător. Dar aș vrea să-mi spuneți de ce sunteți atât de fericită, fiindcă eu, cu toate că sunt sănătos, am o vedere bună și am totul din belșug din ceea ce îmi oferă lumea aceasta, mă aflu adesea într-o stare nenorocită.” ““ “Nenorocită?” a întrebat femeia tristă. “Nenorocită, când Dumnezeu v-a dat așa multe binecuvântări?”
Dumnezeu a venit la noi ca Om! Si în acest mod, Isus a devenit aproapele nostru. ““ Te simți singur? Aparții de cei ce sunt izgoniți, de cei săraci, de cei neînțeleși? Isus Hristos te înțelege. Dacă crezi în Domnul Isus, El devine prietenul tău fidel!