-“Omul nu se întărește prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina.” Proverbe 12.3
Văzut de departe, un pin părea încă foarte robust. De aproape însă, îți dădeai seama că era mort și că stătea în picioare numai datorită nenumăratelor tulpini de iederă care îl înfășuraseră strâns, de la bază până în vârf. Dar într-o dimineață, vântul a suflat în rafale vioÂlente și cu troznet pinul a căzut la pământ, arătând rădăcinile sale moarte și târând cu el toată armura de iederă neputincioasă.
Nu este aceasta imaginea multor oameni? ÎnfățișaÂrea lor exterioară dă altora iluzia și poate chiar lor înÂșiși că fac față greutăților cu multă siguranță și că se poartă în chip onorabil. Dar în ei nu circulă nicio sevă de adevărată viață. Ei sunt rezultatul unei educații oaÂrecare, al tradițiilor sau al religiei și stau “în picioare” prin singura virtute a acestor obiceiuri impuse. Astfel de persoane au aerul unor oameni de bine, dar nu a oaÂmenilor născuți din nou.
Într-o zi, într-un fel oarecare, copacul vieții lor se va prăbuși, și ei vor trebui să părăsească această lume. Cum va sta înaintea lui Dumnezeu acela care nu a priÂmit singura viață adevărată, oferită prin credința în Mântuitorul?
