“Sunteți”¦ oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19)
Nathaniel Hawthorne a spus: “Nici un om nu poate trăi având două fețe, una pentru sine și alta pentru lume fără ca în cele din urmă să nu fie derutat și să nu mai știe care e cea adevărată”. Ne place să purtăm măști în public, dar totuși numai când ne deschidem unii față de alții ne putem schimba cu adevărat și putem crește. “Dacă umblăm în lumină “¦ avem părtășie unii cu alții” (1 Ioan 1:7).
Un autor scrie: “Lumea crede în mod eronat că intimitatea are loc în întuneric, dar Dumnezeu spune că se petrece la lumină. Întunericul ne ascunde problemele, dar când suntem în stare să le aducem la lumină, ele își pierd puterea; găsim iertare, rănile noastre sunt vindecate și începem să facem progrese”.
Ne este teamă de transparență și cu toate acestea, e singura cale prin care ne putem desăvârși spiritual și emoțional. Nici unul dintre noi nu e la fel de puternic singur cum ar fi dacă s-ar afla în colectivitate. Noi avem o credință mai solidă când alții merg alături de noi și ne încurajează.
De mai multe ori ni se spune în Noul Testament să fim credincioși unii altora, să ne supunem unii altora, să ne iertăm unii pe alții, să ne purtăm poverile unii altora, să ne cinstim unii pe alții, să ne acceptăm unii pe alții, să ne învățăm unii pe alții, să ne încurajăm unii pe alții, să ne rugăm unii pentru alții și să ne iubim unii pe alții. Nu ești răspunzător pentru toți din biserică, dar ai o îndatorire față de ei iar Dumnezeu așteaptă să faci tot ce poți pentru ai ajuta.
Pavel provoacă credincioșii din Roma, spunând: “Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința pe care o avem împreună, și voi și eu” (Romani 1:12). La asta se reduce totul!
