08 Iunie

1
40

“Domnul iubeste pe cei ce se tem de El, pe cei ce nadajduiesc în bunatatea Lui.” Psalmul 147:11

Predicatorul H.G.Wells, a povestit odata o întâmplare deosebita despre un preot episcopalian care îsi împlinea slujba cu o deosebita credinciosie. El era tipul de om care avea o atitudine pioasa, aratând ca are un raspuns pentru toate problemele pe care le marturiseau enoriasii sai.

Acesta avea însa un raspuns pe care îl folosea cu preferinta, pentru toti cei care îi cereau ajutorul. De aceea când o persoana ce avea probleme, venea sa-i ceara un sfat, acesta cu o voce foarte malitioasa, îl întreba: “te-ai rugat îndeajuns pentru aceasta problema ?” Daca te-ai rugat pentru aceasta problema, nu mai am nimic altceva sa-ti spun! Dar daca nu te-ai rugat, mergi în catedrala si roaga-te lui Dumnezeu.

Conducându-i pe credinciosi spre o viata de rugaciune, atunci când acestia s-au rugat sincer si cu credinta, problemele le-au fost rezolvate.

Pentru ca preotul care cerea altora sa se roage, nu avea el însusi o viata de rugaciune consistenta, a ajuns sa fie tot mai epuizat spiritual. Mândru de slujba pe care o împlinea, a ajuns foarte curând sa fie plin de sine si lipsit de harul lui Dumnezeu.

Într-o zi însa, când necazurile au venit si peste el si a ajuns sa fie aproape coplesit de probleme, s-a hotarât sa puna în practica sfaturile pe care le-a dat atâta vreme altora.

Asa ca într-o sâmbata seara, a intrat în catedrala si-a îngenunchiat în fata altarului. Dupa ce si-a unit mâinile în rugaciune, preotul a început sa se roage spunând: ” O Doamne; am cerut atâta vreme altora sa se roage. Acum îndura-Te si de mine!

În acele momente, îngrijitorul bisericii care pregatea într-un colt al catedralei împreuna cu o alta persoana, tot ce era nevoie pentru slujba de duminica, în discutia pe care o purta a afirmat cu voce tare: “ei bine; cu ce te pot ajuta?”

Pentru preotul care se ruga, aceasta declaratie amplificata de ecoul catedralei, a venit ca un tunet. Crezând ca îi vorbeste Dumnezeu în mod personal, preotul s-a speriat asa de tare încât a facut infarct si pâna a doua zi dimineata, a murit!

Când credinciosii au venit la slujba, au descoperit ca preotul care i-a îndemnat de atâtea ori sa se roage, când a trebuit el însusi sa strige catre Dumnezeu, si sa puna în practica ceea ce ia învatat pe altii, s-a speriat asa de tare încât a facut infarct!

Întrebarea pe care as dori sa ti-o pun astazi este: “Nu cumva traiesti o viata falsa , având sfaturi doar pentru altii? Nu astepta sa ajungi în încercarile vietii pentru ca sa începi sa te rogi. Fa-o acum, pentru ca atunci când îti va raspunde Dumnezeu, sa nu te sperii!

Rugaciune: Doamne Isuse; învata-ma cum sa ma rog si da-mi putere sa-Ti spun toate problemele vietii mele, asteptând cu credinta si rabdare raspunsul Tau. Amin.

1 COMENTARIU

  1. Mi-a placut tare mult ,e tare adevarat,din pacate sub tot felul de scuze stupide,ne rugam doar cand nu maio avem ajutor de la nimeni si nu ar trebui sa fie asa.V-am descoperit de putin timp si astept cu nerabdare sa citesc zilnic sa citesc meditatia zilei.Multumesc mult pt. alinarea pe cre o primesc si eu la randul meu din comentariile si articolele.Va doresc sa ajungeti la credinta fara sa treceti prin mari incercari ale vietii cum ma consider eu la 39 de ani cu o hemiplegie de 2 ani abia acum in remisie.Sa aveti iubire,credinta si incredere in Dumnezeu si totul se vaa rezolva atunci cand trebuie.Dumnezeu stie mai bine de ce avem nevoie toti si mai ales cand.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.