“Să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții” (1 Petru 4:8)
În încercarea ta de a săvârși unitatea:
1) Cugetă la motive. Numai Dumnezeu cunoaște motivele din inima omului și numai El are dreptul să le judece. “Cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el?” (1 Corinteni 2:11). Noi suntem făpturi orientate spre lumea din afară; “omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7).
Nu neapărat ceea ce fac oamenii ne determină să-i judecăm; ci ceea ce gândim noi despre ceea ce fac ei. Ne pripim să-i etichetăm pe oameni: “El rănește pe toată lumea. Ea e egoistă. Ei nu se gândesc niciodată la ceilalți”.
Biserica din Roma își sabota propria unitate din cauza unor probleme externe, așa că Pavel le-a reamintit că deși comportamentul lor lăsa de dorit, motivele lor erau tot la fel. “Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu” (Romani 14:6).Unitatea nu depinde de conformitate exterioară, ci de înțelegerea inimilor!
2) Gândeste-te la impactul asupra celorlalți. Noi spunem: “Nu e treaba nimănui altcuiva, e numai a mea câtă vreme nu încalc poruncile Scripturii”. Greșit! Poți respecta litera legii, dar poți încălca spiritul ei. Pavel a spus: “Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos” (1 Corinteni 10:23).
Da, ai voie să faci, dar altcineva poate avea de suferit. Dumnezeu a dat o lege mai presus de legea “drepturilor mele”; e legea dragostei! El are grijă “ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi” (1 Corinteni 8:9).
Ce ar trebui să faci? “Nu faceți nimic “¦ din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși” (Filipeni 2:3).
