“Un om mânios stârnește certuri” (Proverbe 29:22)
Indignarea nepăcătoasă este capacitatea de a te înfuria atunci când contează. Când vezi oameni care sunt tratați greșit și nu-ți pasă, fie ești în starea de negare, fie îți lipsește compasiunea. Dumnezeu a creat mânia ca să ne facă să trecem la fapte. Biblia spune: “Dumnezeu “¦ Se mânie în orice vremer (Psalmul 7:11)
Mânia motivează faptele Lui împotriva răutății omenești. Când Domnul Isus a văzut cum casa Tatălui Său este pângărită, mânia L-a făcut să ia un bici, să răstoarne mesele cu bani și să-i alunge pe cămătarii ce dădeau împrumuturi. “Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2:17).
El nu a putut rămâne pasiv și nu a putut face compromisuri. Lumea are nevoie de oameni care să treacă la fapte când cei slabi și vulnerabili sunt “folosiți și abuzați”. Mânia, totuși, nu este roada unei motivații sfinte. Ea e determinată de firea noastră slabă.
Asemenea lui Balaam care s-a mâniat când a fost pus în fața adevărului, mânia noastră suferă (Numeri 22:29). Sau asemenea lui Cain, care a fost gelos deoarece darul fratelui său a fost acceptat și al lui nu, ne supărăm când altcineva primește mai multe binecuvântări decât noi (Geneza 4:3-7). Asemenea lui Haman, care s-a înfuriat pe Mardoheu că nu a vrut să se plece înaintea lui, și noi avem propriile noastre dorințe egoiste (Estera 3:1-6).
Asemenea regelui Saul, căruia i-a fost ciudă din cauza popularității lui David, și noi devenim geloși când altcineva a realizat mai multe decât noi (1 Samuel 18:8). Asemenea regelui Ahab, care a trebuit să se confrunte cu adevărul pe care a preferat să nu-l audă, și noi refuzăm să ne confruntăm cu păcatele și eșecurile noastre (1 Împărați 22:15-27).
Biblia ne avertizează: “Mâniați-vă și nu păcătuiți”¦ și să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27).
