 Nu mai am nicio îndoială
-“”¦niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” Evrei 3.12-
Un bărbat nu credea pasajul în care se vorbește despre scăparea lui Daniel în groapa cu lei. Într-o iarnă foarte geroasă, bărbatul trecea cu sania trasă de cai pe la marginea unei păduri. În sanie mai era și unicul său copilaș. Deodată, în fața lui apăru o haită de șase lupi, care făcu un semicerc în calea sa. Părul i se ridicase măciucă sub căciulă. A sărutat copiÂlul și a coborât din sanie pentru a lua caii de hățuri. A închis ochii, a ocolit puțin lupii și a zis: “Doamne, te rog, păzește-mă!” Aștepta din clipă în clipă ca lupii să se năpustească asupra lui, dar nu i s-a întâmplat nimic. Când a deschis ochii, lupii rămăseseră cu mult în urmă. De atunci, bărbatul a spus: “Nu mai am nicio îndoială; cred că Dumnezeu l-a păzit pe Daniel în groapa cu lei.”
Cât de zăbavnici suntem în sufletele noastre de a crede ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său! Vrăjmașul sufletelor noastre, diavolul, vrea să ne țină într-o astÂfel de stare de necredință pentru a ne lipsi de bucuria care vine prin credința în Mântuitorul, de pacea Sa și toate lucrările Sale. O, de ne-am deschide inima la spuÂsele Domnului! Atunci nu vom avea nicio îndoială!
