“Dacă știți aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceți” (Ioan 13:17)
Sfințenia aduce fericire, dar păcatul nu poate face asta niciodată. Uneori ne vine greu să credem. Se spune că o mamă i-a zis fiului ei: “Fii cuminte și distrează-te!” El i-a răspuns: “Te rog să te hotărăști, cumințenia nu merge cu distracția!” Ce revelație! Astăzi, cuvântul “sfințenie” are o reputație proastă. Unii o văd ca pe o listă conținând toate lucrurile pe care biserica spune că nu le poți face. Alții își amintesc de cei ce au pretins că practică sfințenia, dar au ajuns să fie rigizi, fără bucurie, înguști și critici.
Așa că hai s-o definim: “Sfințenia este plinătatea lui Hristos în plenitudinea vieții”. Mai mult, sfințenia dispare când vorbești despre ea; sfințenia devine atrăgătoare numai când o trăiești. “Binecuvântarea Domnului îmbogățește, și El nu lasă să fie urmată de nici un necaz” (Proverbe 10:22).
Singurul lucru care nu este însoțit de nici un necaz este binecuvântarea Domnului, Iacov scrie: “pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15).
Când suntem imaturi, credem că putem păcătui și putem scăpa, dar pe măsură ce devenim mai înțelepți și mai maturi, realizăm cum stau lucrurile. Niciodată nu vei întâlni un fumător care să-ți recomande să-i preiei obiceiul. Și vei întâlni foarte puțini din aceia care au eșuat în căsnicie și care să-ți recomande să ai o aventură. Legea secerișului este aceasta: “Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6:7).
Păcatul îți distruge capacitatea de a fi fericit. Un părinte iubitor nu dorește să-și vadă copiii suferind -iar Dumnezeu este un părinte iubitor. David, care a gustat consecința păcatului a scris: “Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!” (Psalmul 29:2).
Sfințenia este un lucru frumos când o înțelegi și o practici.
