“Învățătorule “¦ la cuvântul Tău, voi arunca mrejile!” (Luca 5:5)
Ucenicii se simțeau copleșiți de sentimentul eșecului: “toată noaptea ne-am trudit, și n-am prins nimic” (v. 5).
Îi și vedem curățându-și năvoadele ““ cel din urmă lucru pe care îl fac pescarii înainte de a-și strânge lucrurile și de a se îndrepta spre casă. Dar tocmai atunci a apărut și Domnul Isus! El așteaptă până ajungi la capătul puterilor, apoi intervine. De ce? Deoarece câtă vreme ai impresia că poți rezolva problema de unul singur, nu vei apela la El. Simți cumva astăzi că eșecul te copleșește? Poate spui: “Doamne, m-am străduit, dar uite cum arată viața și căsnicia mea, finanțele mele, cariera și lucrarea mea.
Am fost tratat greșit și ignorat. Poate părerea lor despre mine este corectă; poate nu trebuie să fiu binecuvântat”. Nu, Domnul Isus poate răsturna situația în care te găsești dacă apelezi la El și spui ceea ce a spus și Petru: “Învățătorule “¦ Ia cuvântul Tău, voi Ascultarea, chiar și atunci când pare că nu are sens, e cea care te duce la binecuvântare.
Să vedem ce se întâmplă pe urmă: “au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejile” (v. 6).
La celălalt capăt al drumului supunerii față de Dumnezeu te așteaptă o binecuvântare atât de mare încât ea va atinge și viețile celor din jurul tău. Un singur cuvânt a schimbat tot ““ “Învățătorule”. Aceasta e o expresie a închinării.
E un semn al recunoașterii faptului că El ține frâiele situațiilor cu care te confrunți. Este Stăpân peste slăbiciune. Stăpân peste teamă. Stăpân peste lipsuri. Prinde curaj și spune: “Învățătorule, ia frâiele în mâinile Tale. Mai mult de atât, ia în stăpânire viața mea”.
Domnul Isus avea și are în vedere lucruri mărețe pentru ucenicii Săi. După această minune, citim: “au lăsat totul, și au mers după El” (v. 11).
