“Ferice de omul, care îsi pune încrederea în Domnul, si care nu se îndreapta spre cei trufasi si mincinosi!” Psalmul 40.4
Un credincios deportat în Germania nazista a facut marturisiri uimitoare despre interventiile miraculoase ale lui Dumnezeu în viata sa: În anumite perioade trebuia sa lucram în port. Acest obiectiv militar si baza de construire a submarinelor din apropierea lui reprezentau pentru noi un pericol permanent si, ori de câte ori trebuia sa muncim în aceste doua locuri, mergeam cu inima grea, plina de presimtiri sumbre. Trebuia însa sa ne supunem ordinelor. Ca urmare a ultimelor evenimente care intervenisera pe front, politia era cu ochii pe noi si erau date ordine severe în privinta noastra. Într-o dimineata munceam pe un vapor la descarcat marfa. Înainte de a începe lucrul m-am adresat tovarasilor mei:
““ Prieteni, sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne protejeze! În locul acesta suntem în mare pericol. Sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne fereasca de bombardamente, pentru ca daca ar începe sa cada bombele, n-am avea nici macar unde sa ne adapostim si am pieri cu totii. ““ Cine vorbeste de Dumnezeu? întreba un tânar. Dumnezeu nu exista! Priviti aici! Pe piept, în dreptul inimii avea tatuat cuvântul: “Nimic”.
