“Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți” (Luca 9:55)
Ucenicii aveau o problemă cu atitudinea lor, iar Domnul Isus “i-a avertizat” de șase ori în două capitole. Să ne uităm la fiecare și să vedem ce putem învăța: Duhul rigid. În loc să creadă faptul că Hristos poate hrăni cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești, ucenicii i-au zis lui Isus: “Dă drumul noroadelor” (Luca 9;12).
Unul dintre pericolele succesului în lucrare este acela că poți ajunge să-ți placă mulțimile, dar să nu-ți pese de oameni. Sau să-ți dorești contribuabili, dar să nu-ți dorești să petreci timp pentru a le împlini nevoile.
Cu ani în urmă, un om s-a hotărât să viziteze bisericile a doi bine-cunoscuți lucrători de care îi plăcea și care apăreau la televizor. După ce l-a ascultat pe primul, a întrebat dacă îl poate saluta. Dar “agenții” lucrătorului au spus nu, sugerându-i să stabilească telefonic o întâlnire. Dezamăgit, s-a dus să-l asculte pe celălalt lucrător și după terminarea serviciilor bisericești, a fost invitat să ia prânzul cu el. Simțindu-se prețuit, el i-a înmânat lucrătorului un cec în valoare de patru milioane de dolari (aceasta este povestire adevărată).
Trebuie să fii mereu o persoană adorabilă, disponibilă și pozitivă. Trebuie să-ți păstrezi amprenta personală. Firește, nu îi poți sluji personal pe toți cei ce sunt bolnavi și nu îi poți consilia pe toți cei ce suferă.
Ca păstor, prioritatea principală pentru tine este să petreci timp de calitate în pregătirea predicilor și a studiilor biblice. “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15) deoarece El a trăit și a interacționat cu noi. Dar numai când rămâi în legătură cu nevoile oamenilor te poate folosi Dumnezeu pentru a împlini acele nevoi în timp real.
Există o vorbă care spune: “Oamenilor nu le pasă cât de multe știi, până nu știu cât de mult îți pasă”. Așadar, îți pasă?
