„Îmi înviorează sufletul” (Psalmul 23:3)
David a spus: „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul” (v. 1-3).
Astăzi, motoarele mașinilor sunt computerizate. O luminiță aprinsă pe bord te va înștiința că ceva s-a stricat și că a sosit timpul să faci o verificare tehnică. La fel este și cu sufletul tăui Trebuie să fii atent la semnale! Nu aștepta până treci printr-un colaps spiritual, moral, emoțional sau relațional ca să te oprești și să fii cu băgare de seamă.
Când setea sufletului tău nu este potolită și nevoile sale nu sunt împlinite, el va căuta alinare pe altă cale, care deseori te va răni. Trebuie să știi, să deosebești acel timp. Majoritatea dintre noi nu ne luăm pauze ca „să ne înviorăm sufletul”. Suntem prinși în mrejele sentimentului de vinovăție, ca și cum dacă ne-am opri, am da oarecum dovadă de iresponsabilitate. Sau ne este frică să nu pierdem teren pentru că ne-am luat un minut pentru noi înșine.
Unul din lucrurile care se realizează cel mai greu în viață nu este succesul, ci simțul echilibrului. Așadar, când îți stabilești un scop si pornești spre împlinirea [ui, nu uita de sufletul tău. Chiar și Dumnezeu s-a odihnit ( Geneza 2:2). Dacă El s-a odihnit, și tu trebuie să faci la fel.
Puterea odihnei stă în faptul că te lasă să te bucuri de călătoria vieții, nu doar de destinație. Firește, dacă nu vrei să iei o pauză din activitate, se poate să ajungi în spital din necesitate.
Când Dumnezeu te duce „să paști în pășuni verzi”, bucură-te de ele, lucrul acesta se întâmplă ca să te împrospăteze și să te învioreze. Așa că, ai grijă de sufletul tău!
