“El se ducea în locuri pustii, și Se ruga” (Luca 5:16)
Rugăciunea reprezintă un principiu fundamental pentru viața creștinului, dar și pentru viața și lucrarea bisericii. Asemenea unei fundații care fixează o clădire, rugăciunea îți oferă un loc demn de încredere în care să te odihnești.
Nu e de mirare că Satana lucrează peste program pentru a te ține ocupat, a-ți distrage atenția așa încât să-ți pierzi comunicarea regulată și profundă cu Tatăl tău Ceresc. Există, însă, o persoană în viața căruia Satana nu și-a putut face loc când a fost vorba să-i deranjeze viața de rugăciune: Domnul Isus.El este marele exemplu pentru ceea ce ar trebui să fie viața noastră de rugăciune. El și-a început și și-a încheiat lucrarea publică prin rugăciune.
În Marcu, capitolul unu, în una dintre cele mai încărcate zile din viața Sa, îl vedem pe Isus trezindu-se în zori pentru a se ruga. Luca scrie: “El se ducea în locuri pustii, și Se ruga”. Acesta era obiceiul lui zilnic! În grădina Ghetsimani El s-a rugat cu o intensitate pe care nimeni nu o va cunoaște vreodată.
Nu e de mirare că ucenicii L-au rugat să-i învețe să se roage. Cât de importantă este rugăciunea? Să-l întrebăm pe Petru. Rugăciunile lui Hristos au fost cele care l-au ajutat și l-au ridicat după ce s-a lepădat de Domnul; acestea l-au salvat și în cele din urmă l-au promovat în fruntea bisericii. Singurul motiv pentru care tu nu dai greș, mai des, este că Domnul Isus mijlocește și pentru tine (Ioan 17:20; Evrei 7:25).
Aplicația e destul de evidentă: dacă Domnul Isus a avut nevoie de rugăciune ““ și tu ai nevoie. Mai mult, dacă aștepți până ai chef sau până te mișcă Duhul ca să te rogi, ceva nu ai înțeles. Duhul Sfânt te-a mișcat deja să te rogi ““ prin învățătura și pilda pe care ți-a dat-o Hristos.
