02 August

” Atunci ucenicul pe care-l îl iubea Isus, a zis lui Petru: “Este Domnul!”Când a auzit Simon Petru ca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a încins,  caci era dezbracat, si s-a aruncat în mare.” Ioan 21:7

În timpul slujbei dintr-o biserica, pastorul a observat pe unul dintremembrii sai având rani pe ambele urechi. Ce ti s-a întâmplat ? l-a întrebatpastorul la sfârsitul predicii.

Pãi; a raspuns enoriasul: ieri dupa amiaza eram asezat în fotoliu siurmaream foarte atent meciul de fotbal al echipei mele favorite. În acesttimp sotia mea calca rufele pe masa de calcat de lânga fotoliu. În timpulmeciului, ea a iesit însa din camera si a împins masa în asa fel, încâtfierul de calcat a ajuns foarte aproape de telefon.

Nu dupa multa vreme, acesta a sunat. În acele momente , fara sa-mi dezlipescochii de la televizor, am încercat sa ridic receptorul, dar am luat si amdus la ureche, fierul de calcat!

Dupa ce a murmurat ceva ce n-a putut fi înteles, pastorul a continuat,  întrebând:” cum se face atunci ca si cealata ureche îti este arsa?”

Sa vedeti ce s-a întâmplat; i-a raspuns iarasi enoriasul. Nmai ce amasezat fierul de calcat pe suportul sau si nenorocitul acela a sunat dinnou!

Desi ne amuzam de aceasta întâmplare, putem spune: “iata un om care era cuadevarat concentrat spre ceva. ” Era asa de preocupat sa vada meciul ,  încât nici nu-si mai da seama ce face!”

În versetul biblic de astazi, ne este subliniat faptul ca ucenicii DomnuluiIsus si-au pierdut tinta. Erau confuzi si nu mai stiau ce sa creada despretot ceea ce li se întâmpla.

Pentru ca în ultima vreme au trecut prin multe evenimente neasteptate ,  acestia si-au luat o pauza si au plecat la pescuit. Aici însa au ajuns lacel mai de jos punct al vietii lor.

Dupa ce au parasit tot ceea ce aveau, si trei ani si jumatate l-au urmat peHrstos, cu numai câteva zile înainte, Cel în care si-au pus toata nadejdea,  a fost rastignit între doi tâlhari, murind ca oricare alt criminal. Cusiguranta ca îsi ziceau în inimle lor: “tot efortul si toata jertfa, a fostdegeaba!”

Nu stiu daca am avea cuvinte îndeajuns sa putem descrie toata durerea sidezamagirea pe care o traiau.Desi unele dintre femeile din grupul lor, careau mers la mormânt în dimineata Invierii, le-au marturisit ca L-au vazut peDomnul înviat, spusele lor erau prea de tot, pentru ca sa poata fi crezute.

Chiar si atunci când Domnul S-a aratat în mijlocul lor, înca nu puteau sacreada daca ceea ce vazusera era vis sau realitate. De aceea în acelemomente când se luptau cu dezamagirea si cu emotiile cauzate de noile stiri,  propunerea lui Petru de a merge la peste, li s-a parut cea mai potrivitaoptiune.

Entuziasmati de aceasta invitatie, ucenicii au pescuit toata noaptea, darfara sa prinda nimic. În acele momente însa când se îngâna ziua cu noaptea,  iar în sufletul lor dezamagirea ajunsese la culme, ridicându-si ochii auvazut pe tarm un necunoscut care i-a întrebat:” aveti ceva de mâncare?”

Nu; i-au rapuns ei, continuându-si pescuitul, pentru a evita o altaîntrebare. “Aruncati mreaja în partea dreapta a corabiei; si veti gasi! acontinuat strainul.

Dupa ce au aruncat mreaja asa cum au fost îndemnati, ucenicii n-o mai puteautrage spre corabie de multimea pestilor pe care îi prinsesera. În acelemomente, Ioan i-a zis lui Petru: “Este Domnul!” Cine altcineva poate saaiba autoritate asupra barcii, asupra marii si asupra pestilor?

Aruncându-se în valuri si înotând spre tarm, Petru a descoperit ca Ioan nuse înselase. Cel care venise sa-i întâlneasca la Marea Galileei, era Domnul!

Care sunt lucrurile asupra carora ti-ai îndreptat atentia astazi? Nu cumvafocalizându-te pe evenimente ai ajuns dezamagit, frustrat si plin de teama?  Ridica-ti însa ochii credintei si priveste sa vezi ca pe tarmul situatieicu care te confrunti, este Domnul!

Rugaciune: Doamne Isuse; nu lasa ca vreun lucru din aceasta lume sa-mi atragaprivirea si sa ma împiedice de-a Te vedea si-a Te urma în orice vreme. Amin.