„Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge” (Geneza 28:15)
Când cineva vorbește cu Dumnezeu, noi spunem: „se roagă si cu toate acestea, când acea persoană pretinde că Dumnezeu i-a vorbit noi credem că e „ciudată”. A încetat Dumnezeu să le mai vorbească copiilor săi?
John Calvin a descris călăuzirea lui Dumnezeu ca fiind „mărturia lăuntrică a Duhului Sfânt”. Iar Sfântul Ignațiu a numit-o „manifestările sufletului -gânduri, sentimente sau dorințe … care ne sunt date de către Dumnezeu”. Acestea pot apărea sub diferite forme; convingându-ne de păcat, dându-ne siguranța că
Dumnezeu ne iubește, sau chemându-ne să facem un anumit lucru dar ele sunt obligatorii pentru viața călăuzită de duhul. Pentru a-L auzi pe Dumnezeu, trebuie să ne deschidem urechile și uneori – să stăruim! In timpul unei perioade foarte grele din viața lui lacov, Dumnezeu i s-a arătat în vis și i-a spus: „Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge”. Când s-a trezit în dimineata următoare, lacov a scris: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta și eu n-am știut” (v. 1d>).
„N-am știut” – te descriu si pe tine aceste cuvinte? Când le citești, gândurile îți sunt îndrumate de o ființă omenească: de un scriitor. Nu crezi că Dumnezeu poate face la fel sau mai mult decât atât? De fapt, Dumnezeu îți poate călăuzi gândurile fără să se folosească de sunete sau de imagini.
Uită-te la ce s-a întâmplat cu Samuel când era copil. Dumnezeu i-a vorbit într-o noapte în Templu, însă el nu a știut că este Dumnezeu. El a avut nevoie de ajutorul lui Eli, marele preot pentru a recunoaște glasul lui Dumnezeu. Dar odată ce a făcut-o, viața Iui s-a schimbat semnificativ – si a ta se va schimba la fel.
