Nu știu cum se face că, în ziua Unirii, românii sunt tot mai divizați. Și nu există un paradox mai cutremurător decât să-i vezi pe cei prinși să joace hora unirii, dar care nu mai au nimic în comun.
Astfel, există dezbinare privind apartenența religioasă, perspectivele politice, situația materială, dar cea mai mare diviziune este cauzată de interesul personal. Fiecare se luptă să aibă tot mai mult, să urce tot mai sus și să-și întreacă semenii în toate domeniile vieții.
Nu există un tablou mai sugestiv întâlnit în această zi decât cel care prezintă mulțimi de oameni adunate să sărbătorească unirea și alte mulțimi adunate să protesteze, fiecare susținând persoane și interese proprii.
Această luptă nu conduce la unitate, ci la învrăjbire, separare și distrugere. Despre acest fapt, Iacov, fratele Domnului, a spus:
„De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiți și nu aveți; ucideți, pizmuiți și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați, și nu aveți, pentru că nu cereți. Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.” (Iacov 4:1-3)
Pentru că Dumnezeu dorește unitatea și unirea nu numai a românilor, ci a tuturor oamenilor, iar Domnul Isus S-a rugat pentru unitatea ucenicilor Săi, trebuie să ne întrebăm: Cum putem experimenta această binecuvântare?
Trebuie să știm că nu poate fi unitate între lumină și întuneric, neprihănire și fărădelege, Hristos și Belial, precum și între cel credincios și cel necredincios! (2 Cor. 6:14-15).
De aceea, pentru a sărbători nu numai Mica Unire, ci și pentru a trăi Marea Unitate, este nevoie să experimentăm o:
ÎNNOIRE A VIEȚII.
Vorbind celor credincioși din Efes, apostolul Pavel spune:
„Așadar, vă spun aceasta și depun mărturie în Domnul: nu mai trăiți ca păgânii, în deșertăciunea gândirii lor! Ei au mintea întunecată și sunt despărțiți de viața lui Dumnezeu din cauza lipsei lor de cunoaștere, care este o urmare a împietririi lor. Ei nu mai au rușine; s-au dedat depravării, trăind cu lăcomie în toate necurățiile.
Dar voi nu așa L-ați cunoscut pe Cristos! Cu siguranță, ați auzit despre El și, ca urmași ai Lui, ați fost învățați adevărul care este în Isus. Ați fost învățați, în ce privește felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se pervertește după poftele înșelătoare, să vă înnoiți în atitudinea minții voastre și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr.” (Efeseni 4:17-24)
După cum lutul nu poate fi unit cu fierul, tot așa cei care au o natură păcătoasă nu pot face corp comun cu cei care au fost născuți din nou!
Numai că, pe lângă aceeași natură, pentru ca să putem avea o unitate desăvârșită, este nevoie și de un:
LIANT PUTERNIC,
care este, de fapt, Dragostea lui Dumnezeu.
Acest fapt este arătat de apostolul Pavel, care a spus celor din Colose:
„Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.” (Coloseni 3:12-14)
Pe lângă o natură nouă și un liant puternic, experimentăm unitatea atunci când urmărim și:
SCOPURI COMUNE.
Despre acest fapt, tot apostolul Pavel spune:
„Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2:19-22)
Potrivit acestor mărturisiri, înțelegem că unitatea deplină este în Hristos și atunci când toți cei credincioși lucrează pentru Hristos!
Fiindcă în această zi sărbătorim Mica Unire, eu mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să experimentăm Marea Unitate, prin curăție și dragoste, în Hristos și în jurul lui Hristos.
De aceea, urarea mea din această zi este asemenea dorinței apostolului Pavel pentru credincioșii din Filipi:
„Dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.” (Filipeni 2:1-2).
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu