În zilele noastre auzim tot mai des pomenindu-se despre „starea de urgență”, atunci când intervine o situație neprevăzută, cauzată de accidente cu multe victime, calamități naturale sau pandemii.
În același timp, auzim și de „starea de război”, atât din punct de vedere economic, comercial, cât și fizic. Aceasta reprezintă un conflict care se desfășoară între anumite etnii, grupări sau chiar națiuni.
Am primit un raport zilele trecute despre situația bisericilor române din Ucraina, în care era menționat foarte clar faptul că războiul nu se desfășoară numai pe front, ci întreaga națiune este într-o stare de război. Datorită acestui fapt, chiar și slujirile din biserici sunt afectate, deoarece mulți bărbați dintre membri au plecat pe front, iar alții nu mai pot veni la închinare, fiindcă se tem să nu fie prinși și trimiși să lupte.
Chiar și femeile, bătrânii și copiii au pierdut încrederea de a mai relaționa cu ceilalți și nu mai au același entuziasm și aceeași dedicare pentru slujire.
O povară mult mai grea este generată însă de „starea de păcat”. În pofida problemelor sociale, a necazurilor și a crizelor de tot felul, ceea ce le generează și mărește povara acestora este înmulțirea fărădelegilor. Despre acest fapt apostolul Pavel a spus:
„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.” (Rom. 3:10-12)
Iar această situație decăzută este cauzată de faptul că „… toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Rom. 3:23)
În mijlocul acestor stări nepotrivite și împovărătoare, Sfânta Scriptură vorbește însă despre o „stare de har”.
Apostolul Pavel descrie această binecuvântare spunând:
„Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” (Rom. 5:2)
Această stare de har înseamnă nu numai a nu suporta pedeapsa pentru relele pe care le-ai făcut, ci și a primi ceea ce nu meriți, ceea ce nu poți câștiga prin eforturi personale și ceea ce nimeni altcineva dintre oameni nu îți poate oferi.
Despre această stare de har, John Newton a spus că „Harul este o melodie pe care numai cei izbăviți o pot cânta.”
Iar A.W. Tozer a adăugat: „Harul este fața iubirii lui Dumnezeu întoarsă către omul vinovat.”
Acestor declarații mai poate fi adăugată și mărturisirea făcută de Philip Yancey, care a spus: „Harul înseamnă că nu există nimic ce ai putea face ca Dumnezeu să te iubească mai puțin — și nimic ce ai putea face ca El să te iubească mai mult.”
Pentru a sublinia binecuvântarea stării de har, apostolul Pavel arată că, în această stare, suntem socotiți neprihăniți (fără de vină), avem pace cu Dumnezeu, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre și așteptăm cu nădejde arătarea slavei lui Dumnezeu. (Rom. 5:1-5)
Dacă înțelegi cât de mare este contrastul dintre aceste stări trăite de oameni, lasă-mă să te întreb: care este starea în care te afli?
Și tu poți să te bucuri de starea de har numai prin credința în Domnul Isus, printr-o pocăință sinceră și o trăire împreună cu Hristos.
Pentru a înțelege acești pași, apostolul Pavel adeverește:
„… prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efes. 2:8-9)
Iar ca unul care a beneficiat de această mare bogăție, a mărturisit:
„… măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor și batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neștiință, în necredință. Și harul Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult, împreună cu credința și cu dragostea care este în Hristos Isus.
O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși», dintre care cel dintâi sunt eu.
Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Și arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viața veșnică.” (1 Tim. 1:13-16)
În această stare de har încă mai poți intra și tu, făcând pașii credinței, pocăinței și ai ascultării.
Fiindcă „Starea de har” nu este doar o binecuvântare, ci locul unde inima omului se întâlnește cu mila lui Dumnezeu.”
Doamne, ajută să ai parte de această binecuvântare!
Pastor Dan Boingeanu
