În aceste zile se fac eforturi uriașe pentru a menține armistițiul dintre Israel și grupările teroriste Hamas și Hezbollah și pentru a preveni declanșarea unui nou război în Orientul Mijlociu între Israel și Iran.
În același timp, se pregătește și o întâlnire între președintele SUA, Donald Trump, și președintele Rusiei, Vladimir Putin, având pe agendă, ca punct principal, încetarea războiului din Ucraina.
De aceea, se cuvine să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate eforturile depuse în favoarea păcii. Lumea ar fi mult mai fericită dacă toate armele s-ar întoarce în depozite, iar soldații concentrați pentru război s-ar întoarce la familiile lor.
Numai că, în această vreme, când se dorește atât de mult încetarea războaielor și conflictelor fizice, există un război care trebuie să continue cu și mai multă insistență: războiul spiritual.
Despre acest război, apostolul Pavel a mărturisit:
„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efeseni 6:12)
Îmi amintesc că, în vremea studenției, am fost invitat să predic la o biserică din Oltenia și am folosit ca inspirație acest text, chemându-i pe cei prezenți la închinare și la o mai mare implicare în lupta spirituală.
Nu știam că, printre ascultători, se afla și inspectorul de la Departamentul de Culte pentru acea zonă.
Astfel, luni dimineață, când am mers la cursuri, directorul Institutului Teologic din București m-a chemat în birou și m-a întrebat unde am fost la biserică și ce am predicat. Mi-a spus că, dis-de-dimineață, inspectorul de culte l-a sunat și i-a cerut să ia măsuri, fiindcă, printre studenți, există un „agitator”.
Am fost surprins să aud asta și a trebuit să îi răspund directorului că, într-adevăr, prin mesajul de duminică, i-am chemat pe credincioșii din biserica unde am fost să lupte, dar nu la lupta cea rea, unde oamenii se ridică unii împotriva altora și împreună împotriva lui Dumnezeu, ci la lupta cea bună.
Aceasta înseamnă lupta credinței, lupta cu noi înșine și lupta împotriva puterii întunericului o luptă în care nu se folosesc arme fizice, ci arme spirituale.
După ce a ascultat explicațiile mele, directorul l-a sunat, de față cu mine, pe inspector și i-a explicat care este lupta pentru care i-am chemat pe credincioși la mobilizare.
În timpul discuției, am observat cum fața directorului s-a luminat și a început să zâmbească. După ce a încheiat conversația și a așezat receptorul în furcă, s-a uitat spre mine și mi-a spus că inspectorul i-a zis să mai țin această predică încă o dată și în orice alt loc unde voi fi planificat.
Este dureros că, în această vreme, oamenii se angajează atât de ușor în lupte fratricide, între etnii, între carteluri, între națiuni—războaie care se potolesc foarte greu, și totuși nu mai poartă războaiele Domnului.
De aceea, întrebarea mea pentru tine este: Care este frontul pe care lupți?
Dacă lupți împotriva semenilor, nu uita că ești deja înfrânt, iar această luptă aduce numai pagubă.
Având în vedere aceste consecințe și mai ales îndemnul Cuvântului lui Dumnezeu, angajează-te să lupți în lupta cea bună!
Pentru această luptă, apostolul Pavel l-a motivat și pe ucenicul său Timotei, spunându-i:
„Tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică, la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.” (1 Timotei 6:11-12)
Iar despre sine, apostolul Pavel a mărturisit:
„Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:26-27)
A fost o vreme în care el a luptat împotriva creștinilor și împotriva lui Dumnezeu. Dar, după întâlnirea cu Domnul Isus, aceste războaie au încetat, iar el a fost motivat să lupte doar împotriva firii, împotriva răului și a puterii întunericului, pentru mântuirea celor păcătoși și desăvârșirea celor credincioși.
Despre această luptă, rămâne memorabilă mărturisirea sa:
„Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos…” (Coloseni 2:1-2)
De aceea, trebuie să încetăm războaiele firii și războaiele fizice, dar să ne angajăm cu și mai mult devotament în războaiele spirituale. În acest sens, apostolul Petru ne îndeamnă:
„Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui, tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.” (1 Petru 5:8-9)
Iar pentru a câștiga biruința în acest război spiritual, apostolul Pavel sună adunarea prin ordinul de mobilizare:
„Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului… De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.” (Efeseni 6:10-13)
Doamne, ajută-ne să dobândim o pace trainică și să nu ne mai angajăm în războaiele care nu merită, dar să fim implicați total și să câștigăm biruința deplină în războaiele spirituale!
Pastor Dan Boingeanu
