Moartea președintelui Ion Iliescu a generat o mulțime de reacții, de la o extremă la alta. Pe de o parte, reacții de durere, cauzate de relațiile și privilegiile oferite în timpul mandatelor de președinte al României, iar la cealaltă extremă, manifestări de revoltă, cauzate de tot felul de acuzații și nemulțumiri.
Cu toate acestea, moartea președintelui confirmă adevărul că toți oamenii mor, indiferent de poziția socială pe care au avut-o în viață, și oricât de mult vei încerca să-i slujești pe oameni, nu vei reuși niciodată să-i mulțumești pe toți.
Apoi, dacă președintele Iliescu a scăpat de procesele și condamnările justiției din România privind mineriadele, privilegierea vechiului sistem și moartea a mii de oameni la Revoluție, urmează însă justiția divină, de care nu poate scăpa nimeni. Despre acest fapt, apostolul Pavel a spus:
„…toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Cor. 5:10)
De aceea, la moartea președintelui, pe lângă durere sau tot felul de alte manifestări, este nevoie să trăim experiențe mult mai înălțătoare.
În acest sens, aduc în atenție experiențele trăite de profetul Isaia, care, în timpul morții împăratului Ozia, a avut parte de:
O MARE REVELAȚIE
În locul durerii cauzate de moartea împăratului, la Templu, profetul Isaia a avut parte de o experiență înălțătoare. Dumnezeu i s-a descoperit în toată autoritatea, sfințenia și puterea Sa. El L-a văzut pe Dumnezeu șezând pe tron, într-o strălucire și măreție greu de descris, fiindcă poalele mantiei Lui umpleau templul.
Această experiență ne ajută să înțelegem că și atunci când moare împăratul, Dumnezeu este pe tron și domnește în măreție și splendoare veșnică.
Pe lângă strălucirea ființei divine, Isaia a fost martor și la manifestările oștirii cerești. Serafimii care înconjurau tronul lui Dumnezeu nu boceau, fiindcă a murit împăratul, ci, cu adâncă reverență, proclamau sfințenia lui Dumnezeu, strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor!” (Is. 6:3). În același timp, vesteau și planul lui Dumnezeu, mărturisind că: „Tot pământul este plin de mărirea Lui.” (Is. 6:3)
Care sunt stările care îți stăpânesc inima în această vreme: întristarea, dezamăgirea, nemulțumirea, și nesiguranța? Dacă aceste reacții la moartea președintelui îți aduc durere sau te îndeamnă la revoltă, uită-te la cer și trăiește o nouă experiență cu Dumnezeu, și vei dobândi: pace, bucurie și siguranță!
Numai că, pe lângă o mare revelație, în anul morții împăratului Ozia, profetul Isaia a trăit și:
O MARE REGENERARE
După ce a privit la cer și a văzut sfințenia, gloria și măreția lui Dumnezeu și a oștirii cerești, Isaia a privit spre sine și s-a văzut un om păcătos, nevrednic de Dumnezeu și de experiențele trăite. Despre acest fapt el însuși a mărturisit:
„Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” (Is. 6:5)
Comparându-se cu cei din neamul lui, Isaia s-a considerat un om bun, rostind câte un „vai” pentru fiecare (Is. 1:1–5:30). Atunci însă, când s-a măsurat cu Dumnezeu, Isaia și-a descoperit vinovăția, spunând: „Vai de mine!”, considerându-se la fel de vinovat ca toți ceilalți.
Nu-i așa că și astăzi sunt oameni care se consideră buni, spunând: „N-am stricat casa nimănui, n-am dat foc la casa nimănui…” etc., etc.?
Numai că înaintea lui Dumnezeu nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar, ci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. (Rom. 3:10–12)
Atunci însă, când își aștepta pedeapsa pentru fărădelegile sale, Isaia a trăit însă o regenerare completă, fiindcă un serafim a luat un cărbune de pe altarul ceresc și i-a atins buzele, iar nelegiuirea i-a fost îndepărtată și păcatul i-a fost ispășit! (Is. 6:6–7)
Și noi putem trăi aceeași înnoire, prin credința în jertfa Domnului Isus, prin al cărui sânge păcatele tuturor oamenilor sunt curățite. (1 Ioan 1:7–9)
Dacă ai văzut vinovăție numai la președintele Iliescu și la cei din guvern, este timpul să privești și spre tine și să spui ca vameșul de altădată: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
Experiențele lui Isaia din anul morții împăratului Ozia nu s-au încheiat însă numai cu o revelație surprinzătoare și o regenerare supremă, ci au continuat și cu:
O MARE RE-DEDICARE
El a fost chemat de Dumnezeu și deja își începuse slujba de profet al Domnului pentru cei din neamul lui Israel. În momentul morții împăratului Ozia, după revelația și regenerarea pe care le-a trăit, a auzit încă o dată glasul Domnului întrebând:
„Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?” (Is. 6:8)
Această întrebare l-a motivat la reflecție și la un mare angajament, de a continua slujirea încredințată. În acest sens, răspunsul lui a fost: „Iată-mă, trimite-mă!” (Is. 6:8)
Și în aceste zile, Dumnezeu caută oameni care să vestească adevărul, mai întâi celor din neamul lor și apoi tuturor oamenilor, până la marginile pământului. Vrei să fii omul acela?
Dacă alții aleg să-și continue viața mergând din rău în mai rău, tu alege să-L slujești pe Dumnezeu, ca să ai parte de binecuvântarea Lui aici, în mijlocul lumii, și de răsplătirile veșnice în Împărăția care ne așteaptă.
Doamne, ajută!
Pastor Dan Boingeanu
