În primul capitol al cărții Eclesiastul, înțeleptul Solomon a făcut o declarație surprinzătoare, spunând: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” (Ecl. 1:9)
Multă vreme am crezut că această afirmație se referă doar la fenomenele naturale. Însă, odată cu trecerea timpului și înaintarea în vârstă, am înțeles că această afirmație este va-labilă pentru oricare alt domeniu al existenței, atât fizice, cât și spirituale, fără însă a-L include pe Dumnezeu. De aceea, acest adevăr este potrivit chiar și în situațiile care privesc alegerile prezidențiale și parlamentare din această vreme.
Spun aceasta având în atenție campaniile prin care au fost aleși, ca împărați ai lui Israel, Saul și David, păstrând același contrast și pentru campaniile electorale de astăzi.
Urmărind felul în care a fost ales primul împărat al lui Israel, putem spune că:
SAUL A FOST ALES PRIN REVOLTĂ.
Bătrânii lui Israel, și apoi toată adunarea lui Israel, s-au ridicat împo-triva lui Samuel, spunându-i:
„Iată că tu ești bătrân, și copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.” (1 Sam. 8:5)
În acest fel, ei s-au lepădat de Samuel, cel mai longeviv și mai mare judecător, fără ca să fi avut loc vreo discuție sau vreo înțelegere prealabilă. De aceea, solicitarea lor a avut o nuanță de revoltă, care este mult mai evidentă prin atitudinea poporului. Aceștia, după ce au auzit care sunt drepturile împăratului, au răspuns într-un mod hotărât, afirmând:
„Nu!”, au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi, ca să fim și noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră și ne va cârmui în războaiele noastre.” (1 Sam. 8:19-20)
Oare nu întâlnim aceeași atitudine și la demonstrațiile și manifestările de astăzi? Observăm că nu mai există respect și nici dialog, ci câștigă cine strigă mai tare și cei care sunt mai violenți!
O altă greșeală demnă de luat în considerare este generată de faptul că:
SAUL A FOST ALES DUPĂ ÎNFĂȚIȘARE.
În acest sens, rămân ca mărturie afirmațiile consemnate de către Samuel, care a mărturisit că:
„Era un om din Beniamin, numit Chiș… El avea un fiu cu numele Saul, tânăr și frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime, de la umăr în sus.”
Tot la înfățișare s-a uitat și Samuel, atunci când i-a fost prezentat Eliab, cel mai mare fiu al lui Isai, ca să fie ales împărat. Numai că Domnul l-a atenționat, spunându-i:
„Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Sam. 16:7)
Și astăzi sunt mulți care se lasă influențați de aparențe, precum: înfățișare, casa pe care o deține, mașina pe care o conduce, studiile pe care le-a parcurs, banii pe care îi are în conturi etc. Numai că toate acestea nu valorează nimic în a-l califica pe cineva, fiindcă Dumnezeu nu se uită la cum arăți și la ce ai, ci mai întâi se uită la cine ești și care îți este starea inimii.Apoi,
SAUL A FOST ALES FĂRĂ SĂ FI AVUT EXPERIENȚĂ.
Înainte de a fi ales împărat al lui Israel, Saul a trecut printr-o încercare tristă, fiindcă și-a pierdut măgărițele. Atât el, cât și tatăl său nu au vegheat, iar turma de măgărițe a familiei lor s-a rătăcit.
Câtă rușine! Nu au fost în stare să păzească turma cea mică, iar acum să i se încredințeze poporul Israel, o turmă mult mai mare și mai importantă?
La fel, este demn de remarcat și felul în care au încercat să rezolve această situație. Știind că tatăl lui trebuie să fie îngrijorat fiindcă nu mai știe de ei, Saul și slujitorul său au încercat să-l mituiască pe Samuel, oferindu-i bani pentru a primi călăuzire.
Nu-i așa că și astăzi mulți dintre cei care au eșuat în anumite domenii sau nu au nicio experiență remarcabilă în viață, tocmai ei ajung să fie promovați, folosind orice mijloace pentru a ieși din impas?
Mult mai de neînțeles este însă faptul că
SAUL A FOST ALES FĂRĂ SĂ SE ȚINĂ SEAMA DE CONSECINȚE.
Înainte de a-și exprima alegerea, Samuel le-a prezentat celor din Israel drepturile împăratului, spunându-le că împăratul îi va folosi pe fiii lor ca soldați pentru a lupta în războaie sau ca robi care să-i lucreze pământurile. Apoi, împăratul le va lua pe fetele lor pentru a-i sluji, le va lua tot ce este mai bun din recolta câmpiilor, a măslinilor și a viilor lor, pentru a-i susține pe slujitorii lui.
În același timp, le va lua zeciuială din tot ce au, precum și tot ce este mai bun din turmele lor: oi, boi, măgari, chiar și pe cei mai buni dintre slujitori, pentru ca, în final, ei înșiși să ajungă robi ai împăratului pe care îl vor alege (1 Sam. 8:11-18).
Ne-am aștepta ca, în urma acestor înștiințări, cei din Israel să se fi oprit. Numai că ei au votat, așa cum se întâmplă deseori și astăzi, cu și mai multă înverșunare alegerea împăratu-lui, indiferent de prețul pe care ulterior trebuiau să-l plătească.
Însă cea mai mare greșeală pe care au făcut-o cei din Israel a fost că
SAUL A FOST ALES FĂRĂ SĂ FIE ÎNTREBAT DUMNEZEU.
Ei și-au dorit un împărat ca să se asemene cu neamuri-le, nu cu Dumnezeu. De aceea, fiindcă au ales fără Dumnezeu, au avut parte de războaie, înfrângeri și au ajuns de ocară. Iar, datorită neascultării, Saul s-a descalificat ca împărat și a ajuns să fie posedat de puterea diavolului, luptând împotriva celor din casa și din poporul lui. De aceea, în loc să fie o binecuvântare, Saul a ajuns el însuși un blestem!
În contrast însă cu împăratul Saul este regele
DAVID, CARE A FOST ALES DE DUMNEZEU.
Datorită acestui fapt putem spune că în timpul în care cei din Israel căutau un împărat, Dumnezeu îl și pregătea.
Numai că cel ales de Dumnezeu a fost diferit de cel pe care îl căutau oamenii, fiindcă
DAVID A FOST ALES DUPĂ CARACTER.
Fiind trimis de Dumnezeu în casa lui Isai, betleemitul, ca să ungă un împărat, Samuel i-a examinat pe toți fiii acestuia, dar niciunul dintre cei prezentați de tatăl lor nu a împlinit calificativele de a fi împăratul lui Israel, deși toți erau frumoși la chip.
De aceea, Samuel a rostit fireasca întrebare: „Aceștia sunt toți fiii tăi?” Răspunzând acestei așteptări, Isai l-a introdus și pe David, spunând despre el doar că este cel mai tânăr, paște oile și este la câmp.
Însă, când a ajuns acasă, așa cum a fost așteptat, David a fost uns ca împărat, moment în care cei prezenți au putut constata nu numai frumusețea sa fizică, ci mai ales strălucirea spirituală și frumusețea caracterului său.
Despre acest fapt a mărturisit și unul dintre slujitorii lui Saul, care a spus:
„… am văzut pe un fiu al lui Isai, betleemitul, care știe să cânte; el este și un om tare și voinic, un războinic, vorbește bine, este frumos la chip, și Domnul este cu el.” (1 Sam. 16:18).
Această prezentare arată că mărturia caracterului lui David l-a pus în valoare și era cunoscută chiar și în casa împăratului și între viitorii dușmani!
Apoi, observăm că
DAVID A FOST ALES DUPĂ REALIZĂRI.
El a învățat de mic nu numai să muncească, ci și să lupte, chiar riscându-și viața, pentru a-și apăra turma. Despre acest fapt a mărturisit el însuși în fața lui Saul, spunând:
„Robul tău păștea oile tatălui său. Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram.
Așa a doborât robul tău leul și ursul; și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui Viu.” (1 Sam. 17:33-36)
Prin această mărturisire, David a vorbit nu doar despre realizări trecute, ci mai ales a arătat că este calificat și pentru realizări viitoare. De aceea, în fața lui Goliat, nu a tremurat și nici nu s-a ascuns, cum o făceau toți ceilalți, ci a ieșit pe câmpul de luptă pentru a-l înfrunta, în puterea lui Dumnezeu.
Oare câți președinți și demnitari de astăzi mai au curajul să înfrunte goliații vremii? Dacă mulți se ascund sau dau înapoi, trebuie să-i alegem pe aceia care, asemenea lui David, sunt gata să înfrunte dușmanul și să-și apere națiunea cu orice preț!
Pentru că de la momentul ungerii ca împărat al lui Israel și până la luarea împărăției au trecut între 13 și 17 ani, în tot acest timp, pe care l-a petrecut în familia lui Saul și la curtea împărătească,
DAVID S-A PREGĂTIT PENTRU ÎMPĂRĂȚIE.
În această perioadă, el nu numai că s-a obișnuit la curtea regală, dar a învățat și din conflictele și responsabilitățile domniei. De aceea, a învățat cum să administreze conflictele și să se pocăiască atunci când a păcătuit, pentru ca, în acest fel, să fie omul lui Dumnezeu, folosit pentru împlinirea planului divin.
Datorită acestui fapt, putem spune că
DAVID A TRĂIT ȘI A DOMNIT PREFIGURÂND VREMEA DOMNIEI LUI MESIA.
Ce contrast izbitor: un rege ales de oameni, care a eșuat și a adus multă suferință poporului său, și un rege ales de Dumnezeu, care a avut multe reușite, chiar și în mijlocul celor mai mari împotriviri și căderi. În timpul domniei lui, nu numai că Israelul a cucerit cele mai mari teritorii, ci a avut parte de binecuvântările lui Dumnezeu, care anticipau domnia lui Mesia!
Dacă îți dorești ca aceeași măsură de binecuvântări să vină și peste România, lasă-mă să te întreb: tu pe cine ai vota dintre cei doi împărați?
Să nu cumva să faci greșeala pe care au făcut-o cei din Israel, alegând pe cine nu trebuie! Iar dacă te întrebi unde este David, fiindcă nu-l găsești pe buletinul de vot, roagă-te lui Dumnezeu, fiindcă El are oameni în fiecare generație, pe care să-i folosească pentru împlinirea planurilor Lui, până la cel mai înalt nivel.
Doamne, ajută,
Doamne, dă lumină!
Pastor Dan Boingeanu
