Pentru noi (M&L) Misionarii ce lucram în Patna luna septembrie a fost o luna epuizanta si cred ca cea mai grea de pana acum , cu multe incercari dar
si cu multe biruinte.
La începutul lunii am fost plecati in Delhi pentru ca pasaportul meu (M)
urmeaza sa expire in februarie 2005 si doream sa obtimnem viza pentru inca 6 luni ceea ce insemna din octombrie pana in aprilie.Ajunsi la ambasada Romaniei din India, am primit o veste mai putin imbucuratoare ; si anume ca nu se mai poate prelungi termenul de valabilitate al pasapoartelor si chiar daca s-ar putea, ar fi o problema foarte complicata si costisitoare.
In aceeasi perioada am primit un mesaj din partea a trei frati din Romania
care erau in India si doreau sa vina in Patna. Am plecat imediat spre casa si am ajuns in aceeasi zi cu ei. Am avut un timp de neuitat desi nu ne-am cunoscut inainte.
Peste noi însa , avea sa vina o noua incercare. Era o zi de Duminica si eu cu doi dintre acesti frati ce ne vizitau , am plecat spre una din bisericile din Patna, iar L … urma sa vina cu (N) cel de-al treilea.
Noi am ajuns acolo si serviciul a inceput; numai ca ei întîrziau sa apara. Am iesit afara, am luat scuterul si am inceput sa ii caut prin imprejurimi, gandindu-ma ca poate L.. nu isi mai aminteste unde este aceasta. biserica, deoarece era doar a treia oara cand mergeam la acea biserica. Dar nu i-am gasit si timpul a trecut fara nici o veste.
Am inceput sa ne rugam cu totii, pentru ca mi-am dat seama ca ceva nu este in ordine. Dupa 4 ore am ajuns acasa si asteptam sa ii gasim asteptîndu-ne ; dar o noua surpriza… : acasa nu era nimeni !
Atunci am fost si mai sigur ca s-a intamplat ceva. L-am sunat pe R…. cel cu care lucram în India si i-am zis ca de mai mult de 4 ore nu avem nici o veste despre cei plecati . Si el a ramas socat de aceasta situatie si ne-a promis ca vine de urgenta spre noi. Îl asteptam sa vina si apoi urma sa sunam politia, pentru ca zilnic in zona sunt rapiri si crime. O a treia varianata pe care o luasem în considerare ; era accidentul !
În tot acest timp noi ne rugam. Nu pot sa va descriu prin ce stari am trecut in acele momente si cate lupte duceam in duhul. Singura noastra mîngaiere era rugaciunea . Si cum rugaciunea todeauna primeste raspuns, deoadata am auzit batai in usa. Ma-am dus repede si cand am deschis usa , am vazut ca erau ei . N. … însa avea piciorul bandajat ,, iar chitara cu care plecasera era facuta “tandari”.
Au intrat in casa si ne-au povestit tot ce s-a întîmplat. Aproape de biserica ricsha ( o tricicleta ) in care erau si care mergea cu mare viteza, a incercat sa ocleasca un om care transporta pe o tricicleta (tela) niste bambus.
In acel moment (pentru ca ricshele au numai 3 roti), ricsha, s-a dezechilibrat si s-a rasturnat , lovindu-se cu putere de un perete . N… era la marginea care a lovit prima data asfaltul si nu stiu cum, s-a taiat foarte tare la calcai.
L… si inca o femeie, au cazut peste el si au fost scosi apoi afara de oameni. Ele aveau numai vanatai, insa N… sangera si avea dureri mari.
Lumea s-a strans imediat asa cum se intampla la fiecare accident, fiindca aici publicul este cel care decide cine este vinovatul, si cine trebuie sa plateasca .
Erau in jur de 50 de oameni care au inceput sa il bata pe soferul de la ricsha. (ricsha este de 2 feluri – cu motor sau bicicleta cu trei roti pentru transport de persoane). Rischa cu care s-a petrecut accidentul era una cu motor .
Imediat dupa ce au fost eliberati, L… a cautat o tricicleta ( pentru ca numai asa ceva se poate gasi în acea zona), pentru a-l duce pe N… la spital .
Va dati seama ce nerabdare si durere au trait mergînd spre clinica , la viteza cu care înainta acea tricicleta la care pedala un om de 40-50 de ani !
Au ajuns la o clinica , dupa ce sarmanul om plin de transpiratie a pedalat cat a putut. Aceasta însa era inchisa. Atunci au plecat spre o alta clinica care era deschisa , dar nu era nimeni de specialitate chirurgicala.
Omul cu tricicleta nu a mai putut sa pedaleze de aceea au schimbat-o cu o alta ricsha. De acolo au mers aproape 4 km pana la spitalul de stat . Eu i-as zice mai degraba : “macelaria statului” ! Ajunsi la acest spital , asistentele l-au pus pe un pat in sala de operatii, unde fereasca Dumnezeu sa ajungeti vre-o data .
Erau oameni care strigau cat puteau de durere si nimen nu ii auzea.La N… deasemenea veneu si doar intrebau ce are si plecau imediat. Era parca o curiozitate a medicilor . L…sa dus peste tot zbatîndu-se sa gaseasca pe cineva care sa faca ceva.
Langa N… doi “macelari” taiau o mana pe care au spalat-o ca pe o bucata de carne din bucatarie. Altii aveau alte probleme,caci in salon erau 3-4 persoane cu diferite necazuri.
In cele din urma a venit un medic si pentru N…, numai ca acesta i-a dat lui L.. lista cu ce materiale medicale era nevoie si i-a cerut sa se duca sa le cumpere pentru ca spitalul nu le are. L…. a inceput sa se certe cu el spunandu-i ca aceasta este problema spitalului, pentru ca este o urgenta.
Dupa ce medicul a ascultat-o , dupa alte minute de suferinta ,a venit si a cusut rana .
Acum N… este acasa in Romania si este mai bine. Iar noi suntem multumitori lui Dumnezeu pentru ca a fost cu noi în aceasta încercare.
Pentru Luiza este al doilea accident de cand am venit aici. De fiecare data ,insa Dumnezeua fost cu ea si a scapat-o teafara.
Sprijiniti-ne în rugaciunile voastre , cerînd lui Dumnezeu sa ne ocroteasca în mijlocul acestor pericole de pe cîmpul de misiune si sa ne foloseasca dupa voia Lui.
Dorim ca Cel ce vine curand sa va indrepte privirile spre cer si El sa fie
scopul trairii noatre.
In asteptarea revederii,
din India M…. & L……
