Imposibilul posibil !

0
89

 Imposibilul  posibil ! Dumnezeu face si astazi minuni ! Chiar daca unii le numesc întîmplari, cei ce traiesc si umbla cu Dumnezeu stiu ca în situatiile cele mai grele Dumnezeu poate sa intervina si sa dea biruinti neasteptate. Chiar daca unele dintre acestea sunt lucruri marunte, acestea sunt experientele ce ne motiveaza sa continuam cu si mai mult devotament slujirea începuta . O astfel de experienta au trait si misonarii di India. Dumnezeu le-a pregatit viza pentru înca 6 luni de zile atunci cînd prelungirea ei parea imposibila .
Calatorie spre T.

Nu imi vine sa cred ca am ajuns in camera de la hotel (in Calcuta),intregi si sanatosi. Poate ne intrbati de ce ? Pentru ca, dimineata a trebuit sa mergem la ambasada sa ridicam pasapoartele cu viza pentru T., intrucat viza pentru India expira in cateva zile si trebuie sa parasim tara. Timpul era la limita,intrucat maine avem avionul si numai pana la ora 12 putem ridica pasaportul.

Am crezut ca nu o sa mai ajingem la ambasada , pentru ca la iesirea din hotel apa ne venea
pana la genunchi. De fapt cum am coborat la parterul hotelului apa avea 10-15 cm. Stiam ca anotimpul ploios a trecut, dar acum parca s-a reîntors. De cand
am venit aici, a inceput sa ploua, si ploaia nu conteneste de patru zile.

Cand am încercat sa iesim afara din hotel, am observat ca apa intrase deja si jos la receptie. A trebuit sa pasim prin apa care ne ajungea pana aproape de genunchi. Nu va puteti imagina cum este. Problema nu-i numai apa, ci si murdariile pe care le gasesti : În apa sunt : soareci morti, pungi, gunoaie si un miros groaznic. Cand trec masini mai mari, se produc valuri, si apa trece atunci mult mai sus de genunchi. Tot timpul m-am tinut de M, pentru ca nu stiam unde calc, puteai gasi orice sub picioare.

Slava Domnului, ca in Kalcuta, este metrou, si acesta este cel mai sigur mijloc de transport . În aceste conditii nici un taxi nu te ia, deoarece apa este prea mare.
Puteti vedea aceasta din pozele alaturare. Dupa ce am mers cu metroul o
distanta buna, mai aveam pîna la ambasada o distanta de 1-2 km . Am incercat sa luam o oto-ricsha dar nu mergeau.

Am mers sa luam un taxi dar toate erau pline si apoi numai cîteva circulau. Am stat la un semafor si am urmarit sa prindem un taxi. Cineva a coborat si am sarit imediat înauntru. I-am spus soferului unde vrem sa ajungem dar el nu a vrut,sa mearga . Nici noi nu am dat înapoi. Am ramas in masina si aproape ca ii porunceam sa mearga, pentru ca era ff urgent sa ajungem la ambasada. Pe jos ar fi fost foarte periculos pentru ca puteai gasi si guri de canal neastupate. .

Vazînd ca nu coborîm, taximetristul , ne-a adus pana la un capat de strada si de acolo, a început o noua aventura aventura. Spre ambasada , am luat o risca ( una deosebita fata de altele din India ) La aceasta trag doi oameni. Este un fel de bicicleta cu scaune asa cum ovedeti în poze . În timpul mersului , oamenilor ce trageau , le venea apa pana la solduri .Pentru ei însa este ok, cand este vorba de a cîstiga bani. !

Cand ne-am intors de la ambasada , am hotarît sa mergem pe jos, pentru ca in aceasta perioada preturile pentru transport sunt mult mai mari. Am trait sentimente de teama nemaiîntîlnite. Credeam ca suntem la mare si nu exagerez deloc ! Cand trecea un jeep, veneau niste valuri, deosebite. Aveai o senzatie teribila. Cand vezi ca toata strada este plina de apa pana la genunchi, si nu vezi nici un petec de uscat, te apuca un sentiment ciudat .

Mai toate magazinele erau inchise, pentru ca le intrase de mult apa înauntru. In final am gasit un mic restaurant, unde strada fiind mai înalta era putin mai uscat. Restaurantul era deschis si am putut sa mîncam.

Dupa ce am luat masa , am inceput sa ne gandim cum o sa facem maîine, caci va tebui sa plecam spre aeroport. O sa mergem cu metroul ne-am zis (asa cum ne-au explicat cei de la agentie) si de la capat vom lua un taxi (daca vor fi). Sa ne rugam sa nu mai ploua, ca sa se mai retraga oarecum apele.

Acum i-am inteles si noi pe acei oameni dintre Maithili, unde au fost inundatiile.În unele locuri locuri din aceasta zona apa depasea inaltimea caselor. Am inteles ce inseamna sa stai ore în sir cu picioarele in apa rece si infecta . Rugati-va pentru toti cei care acum trec prin momente grele, datorita inundatiilor .

Chiar acum cand veneam spre casa am vazut multi amarati. Unul dintre ei mi-a atras în mod deosebit atentia. Avea hainele specifice acelora ce dorm pe asfalt sau cu animale langa ei. Avea parul nespalat de multa vreme si vorbea singur. Se deplasa incet si cauta un loc, unde sa se aseze, dar nu-l gasea . M-am uitat la el caci era aproape de mine ;in mana ducea ceva, ce era probabil patul lui. Eu mergeam la un hotel ; care chiar daca arata urat si saracacios, imi ofera un pat si un acoperis, dar oare el ce-o sa faca ? Rugativa pentru acesti oameni ca Dumnezeu sa-i pastreze în sanatate si sa aduca o schimbare în inima si tara lor .

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în T. , si aici am trait o adevarata minune. Dupa cum unii dintre voi stiu deja, eu (M) aveam probleme cu valabilitatea pasaportului. Pasaportu îmi mai este valabil doar 4 luni. Viza minima a ambasadei este pentru 6 luni.

Nu stiam ce-o sa se întîmple de aceea eram pregatiti pentru orice. ne-am rugat lui Dumnezeu si am primit convingerea ca trebuie sa ne întoarcem înapoi în Bihar , zona în care lucram. Din punct de vedere omenesc nu întrevedeam nici o solutie, pentru a primi viza mai mult decît pentru o luna de zile . Sau ne asteptam sa ne dea cel putin o viza de tranzit pentru a lua avionul înapoi spre Romania din New Delhi (India).

Ajungînd la ambasada am deschis usa cu emotie. Am luat pasapoartele si am început sa le deschidem tremurînd, gîndindu-ne la tot ce era mai rau.

În timp ce ne gîndeam la ce trebuie sa facem în continuare, am vazut ca împotriva regulilor ambasadei , am primit viza pentru înca 6 luni de zile.
Nu ne venea sa credem ; de aceea am verificat de mai multe ori . Convinsi ca aceasta a fost o noua minune pe care Dumnezeu a facut-o pentru noi, ne-am adus aminte de versurile cîntarii: Prin El suntem mai mult decît biruitori.

Va multumim pentru toti cei care v-ati rugat pentru noi. Rugaciunile v-au fost ascultate ! Dumnezeu a orbit ochii lucratorilor din ambasada , pentru ca sa ne foloseasca înca 6 luni pentru ca cei ce nu-L cunosc pe Domnul Isus sa-si deschida ochii pentru El.

Continuati aceasta lupta spirituala , pentru ca puterile întunericului sa fie înfrînte, iar la sfîrsit cînd vom termina slujirea sa auzim din gura Marelui General cuvintele : Bine rob Bun si credincios !
Va iubim pe toti si dorim sa ramînem UNA în El

M & L .

Va multumim celor ce simtiti pulsul lucrarii din India, celor ce sunteti ca si
prezenti aici, celor ce lupatati ca agentii secreti pentru a distruge orice
fortareata demonica.
Va veni o zi cand vom sta in fata Lui si atunci toti vom primi cununa fagaduita
de marele General al acestei armate. Fie sa auzim cu totii din gura Lui:
“BINE, rob bun si credincios”

Va iubim pe toti si dorim sa ramanem, UNA

Din T.,

M si L

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.