Ap. 1:9-20
Dacă astăzi insula Patmos este o mare atracție turistică, în secolul întâi, această insulă era folosită de imperiul Roman ca un loc de încarcerare și de muncă forțată pentru deținuții politici, sau pentru toți acei ce reprezentau un pericol pentru imperiu. Pe această insulă pustie din marea Egee, a fost exilat și apostolul Ioan.
Apostolul Ioan, cel mai tânăr dintre ucenici, a avut momente frumoase în viață. S-a născut în Betsaida, o localitate situată pe malul nordic al mării Galileei și a crescut practicând pescuitul, asemenea tatălui său Zebedei și a fratelui său, Iacov (Marcu 1:19-20). A fost chemat la ucenicie și s-a numărat printre cei trei intimi ai Domnului, luând parte la cele mai importante momente din viața Domnului Isus: la schimbarea la față (Mat.17:1-2), la rugăciunea din Ghetsimani (Mat.26:37), la cina de taină, când și-a plecat capul pe pieptul Domnului Isus ( Ioan 21:7,20), la momentul judecății Domnului Isus când a ajuns chiar în curtea Marelui Preot (Ioan 18:15-16), iar în timpul răstignirii Domnului, el a rămas lângă cruce, fiindu-i încredințată spre îngrijire mama Domnului Isus (Ioan 19:26-27).
Ioan, a fost un mator al învierii Domnului (Ioan 20:1-8), iar după înălțarea Domnului Isus la cer, el și-a împlinit slujba apostoliei, fiind un stâlp în Biserica din Ierusalim (Gal.2:9) și un apostol al dragostei (1Ioan 4:7-11).
După momentele frumoase, pentru apostolul Ioan a venit însă și o vreme a încercării, generată de prigoana declanșată de împăratul Domițian (81-96 d.Hr.), când, între anii 94-96 d.Hr., a fost exilat pe insula Patmos. În această vreme, ne-am aștepta să-l vedem pe apostolul Ioan, descurajat, resemnat și fără nădejde, asemenea celorlalți deținuți exilați pe această insulă. În loc să trăiască cele mai grele momente de singurătate și de deznădejde, pe Patmos, apostolul Ioan a trăit cele mai înălțătoare momente din viață, având parte de experiențe cerești. Astfel putem spune că pentru el, Patmosul s-a transformat în Paradis!
Sunt situații în viață când și noi ajungem pe Patmos. Suntem exilați, dar nu datorită unor persecuții religioase, fiindcă Dumnezeu a rânduit în această vreme pentru noi un timp de pace și de libertate. Ci, suntem despărțiți de familie și de biserică, datorită circumstanțelor cauzate de boală, munca în străinătate, neputințele cauzate de vârstă, sau de o autoizolare determinată de nemulțumire, dezamăgire, sau păcat.
Unii ajung pe Patmos datorită loialității lor față de Domnul și sunt marginalizațiși desconsiderați de colegi și de societate datorită credinței lor în Dumnezeu; alții ajung pe Patmos datorită decepțiilor cauzate de relații rupte, fiindcă au fost părăsiți de cei care le-au fost aproape. Cel mai greu este însă pentru cei ce ajung pe Patmos datorită eșecurilor din viață. Au eșuat în afaceri și s-au izolat, au pierdut examene și nu mai au puterea să o ia de la capăt, și-au năruit familia prin divorț și fiecare s-a închis în carapacea lui, fiind exilați unul față de altul, față de copii și societate.
De aceea, pentru foarte mulți creștini, Patmosul lor înseamnă o vreme a durerii și a deznădejdii, un timp de ruinare fizică, psihică și spirituală, un timp al celor mai mari ispite și încercări. Uitându-ne la apostolul Ioan, învățăm că Patmosul poate fi transformat în Paradis, atunci când:
1. Păstrăm părtășia cu frații
Declarația făcută de apostolul Ioan, despre sine este grăitoare în acest sens. Atunci când se prezintă, el spune doar: Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaș cu voi la necaz , la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos…” (Ap.1:9/a).
Surprinzător; nu-i așa? Nu pomenește nimic despre relația lui specială pe care a avut-o cu Domnul Isus, slujba apostoliei la care a fost chemat și nici despre slujirea sa în biserică. Își menționează doar numele și apoi prin declarația”fratele vostru” se pune la același nivel cu ceilalți credincioși, arătând că este părtaș împreună cu ei la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos.
Această mărturisire arată că deși era despărțit în mod fizic de ceilalți credincioși, fiind exilat pe insula Patmos, depărtarea, necazurile și singurătatea, nu au întrerupt părtășia, ci, legătura dragostei cu ceilalți frați ai lui, a rămas trainică. Ba, mai mult chiar; această părtășie nu se limitează numai la vremea necazului, ci, va continua și în vremea împărăției, deoarece el este pregătit să aștepte acest timp cu răbdare, asemenea Domnului Isus.
Atunci însă când a vorbit despre împărăție, apostolul Ioan nu numai că a anticipat o experiență viitoare pe care aștepta cu nădejde să o trăiască împreună cu cei credincioși la venirea Domnului Isus, ci, eu cred că de fapt el prezenta o experiență reală, fiindcă domnea împreună cu Hristos chiar în mijlocul necazurilor, transformând astfel Patmosul în Paradis!
Dacă exilul în care ai ajuns, te-a făcut să pierzi părtășia cu ceilalți frați în Domnul, și în mijlocul necazurilor nu mai domnești împreună cu Hristos, este cazul să refaci legăturile rupte, pentru ca și Patmosul tău să se transforme în Paradis. Apoi, trăim aceastăexperiență atunci când:
2. Întărim legătura cu Dumnezeu
Pe Patmos, Ioan nu numai că a păstrat părtășia cu ceilalți frați în Domnul, dar a și întărit legătura lui cu Dumnezeu. Acest fapt este evidențiat de mărturisirea: “În ziua Domnului eram în Duhul” (Ap.1:10/a).
Ce experiență! El putea să spună: în ziua Domnului eram în exil, în pustiu, în singurătate, în multe lipsuri și necazuri. Dar n-a menționat nimic din toate acestea, fiindcă în ziua Domnului, care poate fi duminica, sau vremea harului, pentru el, a avut prioritate legătura cu Dumnezeu.
Fiind în Duhul, el comunica direct și deplin cu Dumnezeu, părtășie care l-a făcut să uite de realitatea prezentă, să se desprindă de pământ și să trăiască clipe de cer.
Există ispita ca atunci când ajungi pe Patmos, să trăiești în fire și să ai în atenție numai ceea ce te rănește. Vortransforma însă Patmosul în Paradis, numai cei ce depășesc sfera lucrurilor materiale și trăiesc în Duhul, oferind prioritate lucrurilor spirituale și comunicării cu Dumnezeu. Această legătură în Duh cu Dumnezeu, ne va ajuta însă și să:
3. Trăim experiențe noi cu Domnul Isus
Pentru apostolul Ioan, legătura cu Dumnezeu nu s-a rezumat numai la o comunicare în Duhul. Dacă el și-a înălțat inima în Duh către cer, pentru el Dumnezeu a coborât cerul pe pământ. Astfel acolo pe Patmos, a auzit vocea Domnului Isus care îi vorbea în mod direct și deslușit și L-a văzut pe Domnul Isus în imaginea Sa de slavă. Despre acest fapt, a mărturisit el însuși spunând:
…“am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea: Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă” (Ap.1:10-11/a), sau: ..“Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort , și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.” (Ap.1:17/b-18).
Ce experiență! Domnul Isus i-a vorbit apostolului Ioan în mod personal, direct și cu putere, prezentându-și astfel identitateapotrivit cu autoritatea, măreția și misiunea Sa.
Este o binecuvântare să auzi când ești pe Patmos pe cineva care îți vorbește; Nu-i așa? Cu cât mai mare este însă această binecuvântare, atunci când cel care îți vorbește este Domnul!
Binecuvântarea pe care a trăit-o apostolul Ioan a fost însă mult mai mare, fiindcă el nu numai că a auzit vocea Celui ce îi vorbea, dar a și văzut pe Domnul în imaginea Sa de slavă și chiar a fost și atins de El.
L-a văzut pe Domnul pe care îl descrie fiind îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, și încins la piept cu un brâu de aur, având capul și părul albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii ca para focului, picioarele ca arama aprinsă, iar glasul ca vuietul unei ape mari. În mâna dreaptă ținea șapte stele, din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri, iar fața îi era ca soarele când strălucește în toată puterea lui. (Ap.1:12-16).
Câte detalii! Acest fapt arată că apostolul Ioan L-a privit pe Domnul cu mare atenție și cu toate că nu avea termenii potriviți prin care să explice ceea ce a văzut, a găsit epitete și comparații pentru a-l prezenta pe Domnul.
Pe cine auzi și pe cine vezi, atunci când ești pe Patmos? Nu cumva auzi doar vocea oamenilor și îi vezi numai pe cei care ți-au făcut rău? Ca să transformi Patmosul tău în Paradis, trebuie să-ți întorci privirile spre Domnul. Această experiență a trăit-o și Iov, care în mijlocul necazurilor a auzit vocea lui Dumnezeu (Iov.38:1-41:34) și L-a văzut pe Domnul, mărturisind:“Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov.42:5).
Domnul Isus I-a vorbit și i S-a arătat apostolului Ioan nu numai pentru a-și descoperi identitatea, autoritatea și misiunea, ci și pentru a-i încredința o nouă misiune. De aceea putem spune că transformăm Patmosul în Paradis, atunci când:
4. Împlinim lucrarea încredințată de Domnul
Când apostolul Ioan L-a văzut pe Domnul Isus, a căzut la pământ ca mort (Ap.1:17/a). Numai că Domnul l-a atins și L-a ridicat, fiindcă urma să-i încredințeze o misiune importantă. Ce vezi, i-a spus Domnul, scrie într-o carte și trimit-o celor șapte Biserici:la Efes,Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea. (Ap.1:11). Și ca nu cumva apostolul Ioan să uite ce are de făcut, Domnul repetă această încredințare spunându-i: “Scrie dar lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt, și cele care au să fie după ele” (Ap.1:19).
Apostolul Ioan a transformat Patmosul în Paradis, fiindcă s-a desprins de situația în care se afla și de lucrurile cotidiene, și s-a concentrat pentru a împlini lucrarea care i-a fost încredințată de Domnul. A fost o vreme în care el a predicat Cuvântul lui Dumnezeu, acum însă când nu se mai putea adresa bisericilor din Asia Mică, prin viu grai, el le-a trimis scrisori.
Aceeași experiență a trăit-o și proorocul Ilie. Când a ajuns pe Patmosul său și s-a autoizolat în singurătate în pustiul în care dorea să moară, Dumnezeu l-a trezit și i-a dat să mănânce, pentru a-l pregăti pentru alte slujiri. Și anume: să ungă împărați și profeți, sfârșindu-și astfel misiunea nu în obscuritate, murind ca un oarecare în pustiu, ci fiind înălțat la cer într-un car de foc, ca un mare erou. (1Împ.19:1.2Împ.2:1-14).
Nu știu ce lucrare ți-a încredințat ție Domnul. Dar dacă ai ajuns pe Patmos, nu-ți aștepta moartea, ci fii dedicat pentru a-ți împlini slujirea pe care Domnul o așteaptă indiferent de neputințe, lipsuri, sau alte circumstanțe.
Urmărind experiențele trăite de apostolul Ioan, lasă-mă să te întreb încă odată: vrei ca Patmosul tău să se transforme în Paradis? Atunci, indiferent de situația în care ai ajuns, păstrează legătura cu frații, întărește legătura cu Dumnezeu, trăiește experiențe noi împreună cu Domnul Isus și împlinește-ți cu credincioșie lucrarea la care Domnul te-a chemat!
Pastor Dan Boingeanu
