Aveti dreptate cei care ati scris predica asta esenta craciunului ii ceea ce s-a intamplat Fecioarei Maria;Prin Duhul Sfant Cristos S-a format in ea(Luca 1:35) si imi plac prdicile voastre foarte mult si eu spun ca de in preajma Sarbatorilor de Craciun… va doresc multa pace in casele voastre…….si Domnul sa va binecuvanteze pe toti care sunteti membri pe misiune.ro…..A Lui sa fie Slava in veci de veci.Amin

In timp ce Mos Craciun cu burta ca o minge se sarbatoreste in toate scolile din Romania, in mass media si oriunde aiurea, fetitei mele Sefora, de 8 ani, clasa a II-a, undeva in Prahova, i s-a interzis sa recite poezia “Prunc in scutece sarace” (la serbarea scolara) pe motiv ca ar fi… lunga! Si probabil plictisitoare.Asa ca fara sa doreasca a trebuit sa recite “Iata vine Mos Craciun”! De unde?
Iata un alt motiv pentru care Domnul Isus sta inca la usa si bate chiar si de ziua sa! Si asa cum era o caricatura din Evenimentul Zilei din 22 dec.’06, in timp ce copilul doarme linistit in camera sa, sub protectia crucii, Mos Craciun intra prin efractie pe fereastra, lasa un brad niste cadouri, si…fura Crucea de pe perete!!!
e sarbatoare / si toti un strai mai bun si-au pus/ se canta, se coicnesc pahare/ dar unde, unde e ISUS?
Nu stiu de ce, dar avem impresia ca mercantilismul de Craciun, numit de afaceristi X-mas, a depasit orice limite, si paote, ca si USA, noi romanii ne punem intrebarea daca mai continuam sau renuntam la aceasta sarbatoare.

mi-a placut mult expresia”devii persoana pe care o admiri”, aceasta expresie m-a facut sa inteleg esenta acestui mesaj. De ceva timp incerc sa colectez informatii despre oamenii care au lasat in urma lor reforme si schimbari benefice pentru omenire, le studiez biografia si pasii lor spre devenire, si uneori as vrea sa-i emit ca sa devin si eu la fel, dar acum am inteles mai bine ca nu-i o persoana mai perfecta ca Domnul Isus si nimeni nu a adus omenirii un lucru mai benefic ca El, si primul Lui pas spre devenire a fost Smerenia ceea ce-mi lipseste mie, ma rog ca Dumnezeu sa-mi remodeleze caracterul si vreau ca caracterul Lui sa ia nastere in caracterul meu. Familiei Ton ii doresc Sarbatori fericite si dumnezeu sa binecuvinteze lucrarea pe care o faceti.Inessa.

Domnul Sa fie cu toti fratii si surorile noastre.As vrea daca se poate sa imi trimiteti niste indrumari in legatura cu Isus…sunt nou in credinta…am 13 ani si sunt un copil al Domnului doar de 6 luni.Pace voua si har Domnului.Amin

buna fratilor!
in primul rand as dori sa stiti ca pe data de 25 dec.,nu sa nascut Isus.craciunul sa sarbatorit inainte ca Isus sa se nasca.a fost un ritual al zeilor.oameni crestinii l-au schimbat in nasterea lui Isus.
eu sant crestina botezata de 10 ani,si am aflat lucrul acesta de acum 5 ani.am fost socata sa stiu adevarul,dar acum studiez biblia mai cu deamanuntul si am descoperit ca dragostea lui Dumnezeu nu sta in faptul ca noi sarbatorim craciunul.in biblie nu este nici macar un fragment despre cum ca ar trebui sa sarbatorim nasterea lui Isus,doar de craciun.noi ar trebui sa avem craciunul in fiecare zi din viata noastra.
nu sant impotriva sarbatori.dar as vrea ca toti predicatori sa aminteasca lucrul acesta in fiecare an.deoarece multi nu stiu lucrul acesta,si cand ar afla s-ar putea sa lase credinta in Isus.
Isus sa va de-a intelepciune multa pt.a descoperi adevaratul Sau cuvant,care este mult mai puternic decat al oamenilor!!
Pace fratilor!!

Nelu, raspuns lui Den
Apreciez credinta ta, curajul de a o marturisi si zelul de a nu scapa ocazia. Eu am gandit ca tine o viata intreaga, dar incet (asa de incet!), am ajuns sa inteleg ca este numai un singur sens al lucrurilor in istorie: se va termina totul cu profetia din Dn.12:7, cand “puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot”. As vrea sa dau un exemplu de relativitate a faptului de moment. Am cunoscut un pastor care a adus un pom de craciun in biserica si a invitat tot satul pentru dupa ameaza zilei de craciun. Rezultatul? In vara urmatoare s-au botezat 120 de persoane. S-ar putea trage o concluzie generala? Hotarat ca nu! Pomul de craciun tine de traditia crestina. Concluzia ar putea fi alta: tot ce (nui pacat, dar) poate fi folosit spre slava lui Dumnezeu, sa fie folosit, dar daca nu foloseste la nimic sa nu facem caz de acel “nimic” - nici pentru, nici contra. De exemplu, comentariul tau, in felul in care ti l-ai prezentat, poate fi o unealta in mana Satanei pentru o minte slaba, gata sa generalizeze: crestinismul a inlocuit zeitatile, nu a aparut ca ceva original. In realitate, azi, sunt o multime de lucruri care se ocolesc in predici, ca de exemplu: imbracamintea necuviincioasa, Dumnezeu este un “foc mistuitor”, cuvantul “trebuie” din 1.Co.11:10, lupta (staruinta) in rugaciune (pe care unii au aglomerat-o in lunile de iarna); mai nou sotul si sotia sunt egali in familie (familia nu mai are un “cap”) si multe, multe altele. Fii binecuvantat! 23-12-2008.

Multumim pt predica,este un gand frumos ce se repeta “sa fim ca el”, dar este dezvoltat atat de teologic incat daca s-ar predica in biserica ar plictisi audienta si nici nu ar fi relevant zilelor pe care le traim cu totii. De fapt decat la inceputul si sfarsitul predicii se atinge subiectul textului din Luca. Tema dezbatuta “a asemanarii cu El”, ar fi fost bine sa fie dezbatuta cu un alt prilej.

Cuvantul lui Dumnezeu este “paine”, si de paine nu am auzit pe nimeni ca se plictiseste. plictiseala este numele unei morfine spirituale, care nu are efect asupra celui care este “in Christos”. Cat despre mesaj este extraordinar.DOMNUL ISUS A VENIT SA NE FACA -IN CARACTER- CA EL SI IN COMPORTAMENT - ASEMENEA LUI . Si asta nu ma plictiseste, ci ma invioreaza sufleteste. Aceasta este “oxigen ceresc” Si cand IL cunosti peDOMNUL,nu te mai saturi de EL.Deschide-ti inima, lasa-L sa te umple,si ai sa vezi ca…plictiseala este o nonvaloare a crestinismului autentic, al Imparatiei.Esenta Craciunului:-Sa fim ca Isus si sa traim ca EL ! nik

Ar trebui creştinii să sărbătorească Crăciunul ?

De Charles Halff

Până acum aproape 30 de ani, eu obişnuiam să sărbătoresc Crăciunul la fel de mult – sau chiar mai mult decât – oricare dintre „neamuri”. Poate gândiţi că e ciudat, din moment ce eu am fost născut şi crescut într-o familie de evrei. Dar familia mea a avut în fiecare an, întotdeauna un pom de Crăciun, pentru că era foarte popular să faci lucrul acesta. Noi aveam ornamente, vâsc, coroniţe de Crăciun (cunună de Avent)*, cadouri şi toate celelalte lucruri care ţin de sărbătorirea Crăciunului.
Vedeţi dumneavoastră, poporul evreu sărbătoreşte astăzi Crăciunul, nu din cauza naşterii lui Hristos, ci pentru că este o tradiţie populară şi parte a culturii zilelor noastre. Crăciunul este la fel de american precum plăcinta cu mere şi hamburgerul. Şi eu am sărbătorit Crăciunul timp de aproape 22 de ani din viaţa mea, până când Dumnezeu mi-a deschis ochii să văd falsitatea acestei sărbători păgâne.
Eu nu sărbătoresc Crăciunul acum, şi asta nu pentru că sunt evreu, nu acesta este motivul. Lăsaţi-mă să vă spun adevăratul motiv pentru care eu nu mai celebrez acestă sărbătoare păgână.

Crăciunul nu este doctrină biblică

În primul rând, Crăciunul nu este doctrină biblică. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi vrut ca noi să sărbătorim naşterea Sa, atunci El ne-ar fi spus când şi cum să sărbătorim aceasta. Dar Hristos nu a spus niciodată, nimănui să-I sărbătorească naşterea. Ba mai mult noi ştim din Biblie şi din istoria Bisericii că apostolii şi biserica primară, niciodată nu au sărbătorit naşterea lui Hristos.
De fapt, sunt doar două relatări despre serbarea zilei de naştere în Biblie; iar ambele sunt în legătură cu câte o crimă. Biblia ne spune în Geneza 40:22 că în timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de naştere, el îl omoară pe mai marele pitarilor.
Cealaltă relatare a Scripturii despre sărbătorirea unei zile de naştere, este cu privire la Irod, care l-a omorât pe Ioan Botezătorul. Eu personal, cred că Dumnezeu a prezentat intenţionat aceste două celebrări ale unor zilei de naştere pentru a ne avertiza şi a ne învăţa, arătându-ne că El nu găseşte nici o plăcere în celebrarea zilei de naştere şi a altor aniversări.
Biblia este revelaţia completă şi finală a lui Dumnezeu către om, ea ne spune nouă tot ceea ce avem nevoie să ştim pentru viaţa noastră spirituală (vezi 2 Timotei 3:16). Noi nu trebuie să mergem în afara Bibliei pentru nimic. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum să ne închinăm, în ce fel să dăruim bani pentru a susţine lucrarea Domnului, cum să-i evanghelizăm pe cei pierduţi, cum să luăm Cina Domnului, şi orice altceva ce ţine de viaţa creştină. Dar niciodată în Biblie, Dumnezeu nu ne spune să sărbătorim Crăciunul! Ne este spus să ne aducem aminte de moartea Domnului, dar nicăieri nu ni se spune să sărbătorim naşterea Sa.
Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie poporul Bibliei. Noi ar trebui să trăim în învăţătura sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu. Deoarece, Crăciunul nu este niciodată menţionat în Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a nu avea nimic de-a face cu el. Dar aceasta nu este totul.

Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie

Al doilea motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul este acesta: Hristos nu S-a născut pe 25 decembrie. Observaţi:
„Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor… După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut de cunoscut Domnul.” (Luca 2:7,8,15)
Nu rataţi această idee: Păstorii „STĂTEAU AFARĂ ÎN CÂMP” şi aveau grijă de turma lor în noaptea în care Domnul Isus S-a născut. În vreme ce păstorii vegheau oile, mesajul despre naşterea lui Isus a ajuns la ei.
Este un fapt bine-cunoscut, că luna decembrie cade în mijlocul sezonului ploios în Palestina, iar oile sunt ţinute în staul în această perioadă a anului. Întotdeauna păstorii îşi ţineau turmele, în ţarcuri, din octombrie până în aprilie. Ei îşi aduceau oile de la munte şi de la câmpie nu mai târziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece şi ploios care începe din această dată. Aşa că, naşterea lui Hristos nu a putut avea loc la sfârşitul lui decembrie.
Luca 2:1,3 ne spune că în vremea naşterii Domnului Isus a fost dat un decret „să se înscrie toată lumea … Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.” Această înscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus împăratul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populaţia la aşa ceva în mijlocul iernii. Călătoriile in această perioadă a anului erau extrem de dificile; aşa practic ar fi fost imposibil pentru toţi să împlinească decretul care le-a fost dat atunci. Domnul însuşi are o mărturie în legătură cu rigorile unei călătorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor să se roage ca fuga lor de la sfârşit, să nu fie iarna (vezi Matei 24:20).
Nimeni nu ştie cu exactitate ziua în care S-a născut Isus, dar după toate probabilităţile El S-a născut în prima jumătate a lunii octombrie. Noi putem fi aproape siguri de aceasta pentru că lucrarea Sa pe pământ a durat trei ani şi jumătate, iar El a fost crucificat în ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie în zilele noastre (vezi Ioan 19:31 şi Levitic 23:5). Dacă ne întoarcem înapoi trei ani şi jumătate în momentul în care Isus avea 30 de ani – atunci când El Şi-a început lucrarea Sa publică – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna în care binecuvântatul nostru Domn a venit pe lume.
Oricum să ne amintim că nu data în care S-a născut Isus este importantă. Lucrul cu adevărat important, este că El S-a născut şi apoi a murit pentru păcatele noastre. Noi nu ne închinăm unui copil neajutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm lui Hristos cel înviat şi proslăvit care are toată puterea în cer şi pe pământ (vezi Matei 28:18).

Originea Crăciunului

Unde crezi tu, că îşi are originea Crăciunul? Cu siguranţă nu în Dumnezeu! Crăciunul a început cu cei ce se închinau soarelui, încă din timpul lui Nimrod, omul care a supravegheat construirea turnului Babel. Acesta este un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul.
Cu mii de ani înainte de naşterea lui Isus, păgânii din toate ţările sărbătoreau pe 25 decembrie ziua de naştere a unui zeu, numit zeul soare. Semiramis, văduva lui Nimrod, a fost mama sa. Ea pretindea că este împărăteasa cerului. Ea a avut un fiu care se presupune că s-a născut pe 25 decembrie; numele său era Tamuz
Potrivit cu toate religiile păgâne din acel timp, Tamuz a avut parte de o naştere miraculoasă; de-a lungul secolelor ea a fost celebrată cu petreceri, sărbători sălbatice şi orgii de beţie. Sărbătoarea păgână a zilei de naştere a lui Tamuz, se desfăşura chiar după exemplul pe care el l-a dat. El a fost cel mai mare iubitor de femei, de băuturi tari, de glume murdare, şi de alte distracţii senzuale. Se spune că el iubea pe toată lumea şi toată lumea îl iubea pe el. Iar 25 decembrie era ziua când toate religiile păgâne sărbătoreau ziua de naştere a lui Tamuz, zeul soare.
Toate aceste lucruri sunt expuse clar în marea carte a lui Alexander Hislop „The Two Babylons” (Cele două Babiloane)*. Orice enciclopedie serioasă va dovedi aceste lucruri.
Unii vor spune:”Ce putem face dacă ne-am născut într-o lume păgână? Ce putem face dacă am fost îndoctrinaţi şi am crescut cu obiceiuri şi doctrine păgâne? O, da, noi putem face ceva! Hristos a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Deci, există doar un singur lucru drept pe care tu trebuie să îl faci cu privire la aceste obiceiuri păgâne, şi anume, să le respingi şi să nu ai nimic de-a face cu ele. Naşterea lui Hristos dintr-o fecioară este un eveniment binecuvântat, dar, sărbătorirea Crăciunului este un lucru rău şi păgân.
Este simplu de văzut, nu-i aşa, căci Crăciunul este o sărbătoare păgână care a apărut în păgânul Babilon? Fie ca şi noi, credincioşi născuţi din nou să nu avem nimic de-a face cu aceasta.

Crăciunul: o sărbătoare Catolică

Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este acesta: Crăciunul este o sărbătoare Catolică. De ce ar trebui eu să fur Crăciunul de la catolici? Ei îl au de la păgâni, iar eu îi las bucuros să îl păstreze.
Remarcaţi ce a avut de spus Enciclopedia Americana despre Crăciun şi catolicism: „Crăciunul – Potrivit mai multor surse, el nu a fost sărbătorit în primele secole ale bisericii creştine, pentru că, creştinii obişnuiau să sărbătorească moartea unei persoane remarcabile mai degrabă decât naşterea sa. O sărbătoare a fost stabilită în memoria Salvatorului în secolul IV. În secolul V Biserica Romano-Catolică a ordonat să fie sărbătorită pentru totdeauna în ziua vechii sărbători Romane, date în cinstea naşterii lui Sol. Crenguţele şi alte plante, vâscul, butucul de Crăciun, băuturile speciale pentru această ocazie, toate acestea sunt precreştine. Pomul de Crăciun s-a găsit chiar şi la romani. A fost adus din Germania în Marea Britanie.
Enciclopedia Britannica are de spus următoarele despre Crăciun: „Crăciunul (adică, din engleză: mesa lui Hristos)* nu a fost printre primele sărbători ale bisericii.”
Să luăm însuşi cuvântul Crăciun (Christmas în limba engleză)* şi să îl analizăm. Ce înseamnă el? „Mesa lui Hristos”. Mesa este o rugăciune, care este citită sau cântată, pentru sufletul unei persoane decedate. Un creştin născut din nou, nu are nimic de-a face cu mesele. Şi totuşi, mulţimi de creştini practicanţi, vor spune „Crăciun fericit” (Merry Christmas)*, fără să realizeze vreodată că de fapt spunând aceasta, ei amestecă preţiosul şi sfântul nume a lui Hristos cu o sărbătoare a demonilor. Domnul ne spune într-un mod cât se poate de clar, că nu trebuie să amestecăm numele Său cu vreo sărbătoare păgână sau cu vreun zeu păgân. Domnul spune în Ezechiel 20:39: „…şi nu veţi mai pângări Numele Meu cel sfânt…”.
Crăciunul (daţi-mi voie să mă repet) este o sărbătoare Romano-Catolică. Noi o avem de la Catolici, şi ei o au de la păgâni. Pe 25 decembrie păgânii din Imperiul Roman sărbătoreau naşterea zeului soare. După ce împăratul roman Constantin, a câştigat bătălia de la podul Milvian, el i-a obligat pe păgânii din imperiu să se boteze în biserica creştină. Astfel toţi aceşti păgâni botezaţi i-au depăşit cu mult ca număr pe adevăraţii creştini.
Din moment ce, biserica se închina Domnului Isus ca şi Fiu a lui Dumnezeu, când 25 decembrie se apropia şi păgânii voiau să se închine lui Tamuz, zeul soare, Constantin a ştiut că trebuie să facă ceva. Aşa că el a vrut ca biserica să combine închinarea la Tamuz cu naşterea lui Hristos, aşa că a fost instituită o mesă specială, ca să fie toată lumea fericită. Toată această închinare păgână, a fost adusă în biserica creştină, şi a fost numită „Christ-mass” (mesa lui Hristos sau Crăciun)*
Da, de fiecare dată când spunem „Merry Christmas” ( în româneşte: Crăciun fericit !)*, noi de fapt amestecăm sfântul şi preţiosul nume al lui Hristos cu păgânismul.

Lumea şi Crăciunul

Aceasta îmi oferă următorul motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul. Acesta este din lume iar nouă ne este poruncit: „Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”(1 Ioan 2:15).
Simplul fapt că lumea, care îl urăşte pe Hristos şi sângele Său care răscumpără din păcat, face mai multă zarvă în jurul Crăcinului, decât în jurul oricărei altei sărbători, îmi dovedeşte mie că sărbătoarea Crăciunului nu este de la Dumnezeu. Dacă 25 decembrie este într-adevăr ziua de naştere a binecuvântatului Fiu al lui Dumnezeu, atunci lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta.
Mai mult decât atât, nici nu trebuie să fi creştin pentru a sărbători Crăciunul. Chiar şi în ţările necreştine, atee, oamenii sărbătoresc Crăciunul.
Oameni din toată lumea, dintre care marea majoritate nu au nici măcar idee despre Biblie sau despre Isus Hristos sunt captivaţi de sărbătoarea Crăciunului. A lua Crăciunul de la lume, ar fi mai greu decât a lua o bomboană de la un copil.
În Luca 16:15, Hristos face o remarcabilă afirmaţie: „…pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune că tot ce înalţă oamenii este urât înaintea lui Dumnezeu. Nu consideră oare oamenii Crăciunul mai presus decât orice altceva ? Oare nu ne spune aceasta căci, Crăciunul nu este de la Dumnezeu ?
Să spunem lucrurilor pe nume, lumea este căsătorită cu idolul Crăciunului. De fapt, mai mulţi oameni se îmbată la Crăciun decât în oricare altă perioadă a anului. Sunt mai multe petreceri mari şi mai multe cheltuieli egoiste decât in orice alt anotimp. Nu dovedeşte acest lucru căci Crăciunul nu este din Dumnezeu?
Lumea iubeşte Crăciunul, dar îl urăşte pe Hristos.

Tradiţie nescripturală

Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este fiindcă acesta e plin cu tradiţii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Crăciun, cântatul de colinzi şi Moş Crăciun, toate acestea au origini păgâne. Acestea au pătruns în biserică în timpul, secolului IV sau ulterior.
Sunt multe tradiţii nescripturale care au denaturat povestirea naşterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, mulţi oameni cred că magii din Răsărit şi păstorii au fost împreună la Betleem în timpul în care Domnul s-a născut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Păstorii au venit la Betleem să-L vadă pe Isus la naşterea Sa. Magii au venit în Nazaret să Îl vadă pe Isus, atunci când El avea aproape 2 ani (vezi Matei 2:16).
Ba mai mult Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici că aceşti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne dă nici un număr ci spune pur şi simplu că erau nişte magi.
Poate cea mai rea parte a Crăciunului este că mii de părinţi îşi vor învăţa copii minciuna cu Moş Crăciun. Copiilor li se spune că Moş Crăciun locuieşte la Polul Nord, şi o dată pe an, în fiecare an, el îşi umple sania cu jucării pentru băieţii şi fetiţele care au fost cuminţi de-a lungul întregului an. Dacă ei au fost buni, el îi va recompensa dându-le jucării în ajunul Crăciunului; iar dacă au fost răi el nu va trece pe la ei.
Nu e de mirare că de multe ori atunci când copii cresc şi învaţă adevărul, ei se întreabă dacă nu cumva şi Hristos este tot un mit.
Biblia spune în Coloseni 3:9, „Nu vă minţiţi unii pe alţii…” La fel ne este poruncit în Efeseni 4:25 „ De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul…”.
Acum, eu ştiu că unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeţi că ar trebui să dăruim copiilor noştri momente plăcute? Ei oricum nu înţeleg tot păgânismul din spatele Crăciunului.”
Dar, dă-mi voie să te întreb, mamă. Este necesar să târâm numele binecuvântatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii şi beţiei firii pentru a oferi copiilor nişte momente plăcute? De o mie de ori, nu! Haideţi să-i învăţăm pe copiii noştri adevărul despre Crăciun. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că ar trebui să ne creştem copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului (vezi Efeseni 6:4). De ce ar trebui noi să dezonorăm numele lui Hristos într-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe plăcute copiilor noştri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an, în care noi am putea face cadouri copiilor noştri.

Petreceri şi schimburi de cadouri

Fără îndoială, cea mai importantă parte a Crăciunului este pentru cei mai mulţi oameni, cumpăratul şi schimbul de cadouri. Eu nu sărbătoresc Crăciunul pentru că schimbul cadourilor, nu are nimic de-a face cu naşterea lui Hristos.
Probabil unii dintre voi se întreabă, ”Dar magii, nu au oferit daruri lui Isus?”. Ba da, ei cu siguranţă au făcut acest lucru, dar ei nu şi-au dat daruri unul altuia. Iar darurile lor nu au fost daruri pentru ziua naşterii, pentru că magii nu au venit să-L vadă pe Isus decât când El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16). Păstorii au venit şi L-au vizitat pe Isus la naşterea Sa, dar magii au venit să-L vadă cu aproape doi ani mai târziu.
Aţi ştiut că obiceiul de a da cadouri unui rege era un obicei comun în Orientul Îndepărtat? Acesta este motivul pentru care magii I-au adus daruri lui Isus – pentrucă El s-a născut ca să fie Regele Evreilor. Dar acelea nu erau daruri pentru ziua de naştere. Aşa că nu există nici o legătură între Crăciun şi naşterea lui Hristos, în această privinţă.
Un ultim cuvânt înainte de a părăsi acest subiect al schimbului de cadouri. Permiteţi-mi să vă arăt căci chiar şi aceasta este o parte a programului anticristic a lui satan. Cea mai mare celebrare a Crăciunului va avea loc în groaznicile zile ale necazului cel mare. În timpul domniei lui Anticrist, tot iadul va fi dezlegat. Cei doi martori ai lui Dumnezeu pe care El Îi va trimite la oamenii de pe pământ, vor fi omorâţi, după ce El Îşi va încheia lucrarea cu ei. Puteţi ghici cine îi va omorî? Anticristul va fi cel care va face acest lucru. Ascultaţi Cuvântul Domnului: „Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî” (Apocalipsa 11:17)
Sub domnia lui Anticrist va avea loc ultima şi cea mai mare sărbătoare a Crăciunului. Ca şi rezultat al morţii celor doi profeţi ai lui Dumnezeu, lumea va fi aşa de încântată şi veselă încât ei îşi vor da daruri unul altuia. Auziţi ce spune Biblia: „Şi oameni din orice norod, din orce seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi
trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.
Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentrucă aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.” (Apocalipsa 11:9,10)
De ce dovadă în plus mai avem nevoie pentru a realiza căci Crăciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevărat, poporul Domnului nu ar trebui să celebreze Crăciunul. El este anti-Dumnezeu, anti-Hristos, satanic, şi nescriptural. Chemarea lui Dumnezeu este,”Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat…” (2 Corinteni 6:17). Dumnezeu le porunceşte poporului Său: „… şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11).

Crăciunul condamnat de Puritani

Istoria păgână a Crăciunului a fost bine cunosctă de-a lungul veacurilor. De fapt, odată, sărbătorirea acestui obicei păgân a fost interzisă prin lege în Anglia. În 1644, Parlamentul a declarat Crăciunul ca fiind ilegal şi în consecinţă el a fost abolit. Puritanii englezi priveau sărbătoarea Crăciunului ca fiind lucrarea Satanei.
Odată, în istoria timpurie a Americii sărbătorirea Crăciunului a fost scoasă în afara legii. Legea a fost adoptată de curtea supremă a coloniei Massachusetts în anul 1650, lege care hotăra ca toţi cei ce sărbătoreau Crăciunul să fie pedepsiţi. În această lege se spunea: „Cine, vreodată va fi găsit sărbătorind vreo astfel de zi precum, Crăciunul, sau sub orice altă formă… va fi supus unei amenzi de 5 şilingi.” Preambulul legii explică scopul ei, acela de
„ a preveni dezordinile… (provenite din) celebrarea unor astfel de sărbători ţinute în mod superstiţios în alte ţări, spre marea dezonorare a lui Dumnezeu, şi pentru ofensa altora.” După ce pelerinii de pe vasul Mayflower au debarcat în 1620, în primul 25 Decembrie ei au muncit şi au tăiat copaci, „ Pentru a evita orice frivolitate în ziua uneori numită Crăciun.”
Împotrivirea faţă de sărbătorirea Crăciunului a continuat şi imediat după doua jumătate a secolului XIX. Un articol din ediţia 26 decembrie 1885 a ziarului The New York Daily Times afirma „ Bisericile Prezbiterienilor, Baptiştilor, şi Metodiştilor nu au fost deschise pe 25 decembrie, exceptând câteva şcoli misionare, care au sărbătorit. Ei nu acceptă această zi ca fiind una sfântă, dar bisericile Anglicane, Catolice precum şi cele Germane au fost toate deschise. În interior, ele au fost împodobite cu brazi.”
Puritanii au ştiut adevărul despre Crăciun şi l-au privit ca pe o sărbătoare păgână. Ar fi bine, dacă toţi credincioşii ar urma exemplul lor.

Dar pomul de Crăciun ?

Un alt motiv pentru care eu nu sărbătoresc Crăciunul, este că Biblia condamnă pomul de Crăciun. Observaţi: „Aşa zice Domnul: „Nu învăţaţi calea naţiunilor şi nu vă înspământaţi de semnele cerurilor, pentru că naţiunile se înspăimântă de ele. Pentru că obiceiurile popoarelor sunt deşertăciune. Pentru că unul taie un copac din pădure; este lucrat de mâinile meşterului, cu securea; îl împodobesc cu argint şi cu aur; îl întăresc cu cuie şi cu ciocane, ca să nu se mişte… Ci cu toţi sunt fără minte şi nebuni; învăţătura deşertăciunilor este lemn!” (Ieremia 10:2-4,8)**.
Aici avem o descriere perfectă a pomului de Crăciun, numit de Dumnezeu, „calea naţiunilor”. Nouă ne este poruncit să nu învăţăm această cale şi nici să nu mergem pe ea! Pomul de Crăciun este de asemenea prezentat în acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5, ne spune că aceşti pomi nu pot vorbi - nu pot umbla - ci trebuie să fie transportaţi. Unii oameni interpretează greşit aceasta, astfel încât, ei ajung la concluzia că nu este nimic rău în a avea un pom de Crăciun; dar în nici un caz Scriptura nu încearcă să ne spună aşa ceva. Mai degrabă, profetul Ieremia ne spune că aceasta este deşertăciune şi prostie, el spune: „Nu învăţaţi calea naţiunilor…”
Unii oameni ar sta treji toată noaptea pentru a lucra la un pom bătrân şi mort. Ei îl cioplesc, apoi pentru puţină vreme ei stau şi admiră lucrarea mâinilor lor. Apoi mulţi dintre ei vor sta treji toată noaptea şi se vor uita la acest bătrân pom de Crăciun.
Eu sper că unii dintre predicatorii voştri se vor trezi în mijlocul nopţii şi vor arunca acest bătrân pom afară din casele voastre, şi afară din biserica voastră, direct în capul lui Satan. Îmi dau seama, că unii dintre voi vor scrâşni din dinţi şi mă vor numi „îngust”. Bine, puteţi să mă numiţi cum doriţi, dar eu doar vă dau Cuvântul lui Dumnezeu.
Ştiaţi căci, „copacul verde” este menţionat de 14 ori în Biblie, şi de fiecare dată este asociat idolatriei? (Noi am găsit în Biblia engleză 13 referiri la „copacul verde”, din care doar10 cu referire la idolatrie; în Biblia Cornilescu găsim „copacul verde” menţionat de 9 ori în asociere cu idolatria)*. Nu există nici un loc în Biblie unde Dumnezeu să vorbească de bine despre folosirea unui „copac verde” în legătură cu adevărata închinare.
Poate tu te întrebi, de ce oamenii au un pom de Crăciun pe tot parcursul sărbătorii. Poţi căuta în Biblie mult şi bine, dar tu nu vei găsi acolo nici un motiv pentru aşa ceva. Prima împodobire a unui „copac verde” a făcută de păgânii greci în închinarea lor la zeul Adonia, care după ce a fost ucis, chipurile ar fi fost adus înapoi la viaţă de şarpele Aessulapius. La fiecare Crăciun o mulţime de oameni fac rost de un brad şi îl vor împodobi cu sclipici, lumini şi beteală, nerealizând că ei de fapt urmează tradiţia păgână în onoarea unor dumnezei falşi.
Fără îndoială că există mulţi creştini sinceri, care cred că Îl onorează pe Hristos având pom de Crăciun, pe când în realitate Îl dezonorează pe El, implicându-se într-o sărbătoare păgână pe care Dumnezeu o urăşte.
În vreme ce citeşti aceste rânduri poate vei spune, „Am pomul meu de Crăciun dar eu nu mă închin lui, aşa că, în consecinţă, nu văd nimic rău în a-l avea.” Lasă-mă să-ţi amintesc că oricum nu tu determini ce este corect şi ce e greşit. Dumnezeu este cel ce hotărăşte ce e corect, şi ce e greşit. Dacă pomul de Crăciun nu este un idol pentru tine, de ce te împotriveşti aşa când trebuie să renunţi la el? Ce faci tu acolo jos, în genunchi, când pui cadourile sub el?

Sărbătorirea zilelor, interzisă

În sfârşit, eu nu sărbătoresc Crăciunul pentrucă, în har, Cuvântul lui Dumnezeu îmi interzice celebrarea oricărui fel de zile de sărbătoare. Ascultaţi: „Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” (Galateni 4:10,11),
Aşi vrea să reaccentuez: eu nu ştiu nici un singur lucru legat de Crăciun care să fie biblic. Tu trebuie să mergi în afara Bibliei pentru a învăţa despre pomul de Crăciun, Moş Crăciun,coroniţe de Crăciun (cununa de Avent)*, vâscul, butucul de Crăciun şi toate celelalte lucruri care sunt în sărbătoarea Crăciunului. Haideţi să fim cinstiţi înaintea lui Dumnezeu, şi să admitem că aceasta este o sărbătoare păgână şi o înşelătorie a diavolului.
Oricine care gândeşte cât de puţin ar trebui să fie capabil să vadă căci Crăciunul nu este bun decât pentru un lucru – să aducă bani magazinelor şi oamenilor de afaceri. Crăciunul nu este în Biblie. Sărbătorirea zilelor este un semn de slăbiciune, de pruncie şi lipsă de creştere spirituală. Pentru membrii trupului lui Hristos nu există zile sfinte şi speciale. Domnul vrea ca noi să Îl slujim pe El în toate cele 365 de zile ale anului.
Noi nu ne închinăm unui Hristos mort, şi nici unui copil nejutorat culcat într-o iesle, ci noi ne închinăm Hristosului real, viu care trăieşte pe tot parcursul anului.
Câteodată unii oameni bine intenţionaţi, vor face următoarea afirmaţie: „Haideţi să-L aducem pe Hristos înapoi în Crăciun!” Asta sună foarte bine la suprafaţă – dar, dragii mei, cum putem noi să-L aducem înapoi pe Hristos în ceva în care El nu a fost niciodată ?
Charles Haddon Spurgeon, faimosul predicator englez al secolului XIX, spunea: „Noi nu avem superstiţii cu privire la timpuri şi vremuri. Bineînţeles noi nu credem în actuala sărbătoare bisericescească numit Crăciun… noi nu găsim nici un cuvânt scriptural pentru sărbătorirea vreunei zile, ca zi de naştere a Mântuitorului; aşa că în consecinţă, această sărbătoare este o superstiţie, pentrucă nu are autoritate divină… probabil, că „zilele sfinte” au fost aranjate astfel încât să se potrivească cu sărbătorile păgâne… ce absurd, să gândeşti că am putea să celebrăm în spiritul lumii, împreună cu clovnul Jack Frost (Clovnul sărbătorii, al sezonului in context britanic)* un Moş Crăciun înşelător şi lumesc, împreună cu un program de adevăr sacru amestecat cu distracţie, înşelătorie şi ficţiune.” (Citat din „Metropolitan Pulpit Series”, Pilgrim Publication: Pasadena, Texas, 1871, p.1026).
În timp ce lumea sărbătoreşte Crăciunul, cu schimbul lui de cadouri şi petreceri sălbatice, care ar trebui să fie atitudinea noastră? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune limpede că noi nu ar trebui să avem nimic de-a face cu această sărbătoare păgână. Să nu asociem naşterea sfântului Fiu al Lui Dumnezeu cu tradiţiile păgâne ale oamenilor. Să ascultăm cu băgare de seamă porunca lui Dumnezeu „…despărţiţi-vă de ei, zice Domnul…” (2 Cor. 6:17).

*Nota editorului.
**Traducerea literală nouă bazată pe traducerea literală Dumitru Cornilescu 1931

Donu sa te binecuvinteze frate aurel pt ca ai postat ,putem sa-i spunem un fel de predica,de Charles Halff

Daca nu o faceai tu,o faceam io;))

Pace voua!

o daca ar fi in fiecare biserica un aurel munteanu sa tune cu putere aceste adevaruri’poate unii s-ar mai trezi la realitate impotrivindu-se obiceiurilor ce au patruns in biserica pt. ca asa de mult ne-am invatat cu ele ca nu mai stim sa discernem ce-i placut domnului si ce nu. in veci sa fii binecuvantat frate aurel.amin.

Crăciunul

(Sărbătoarea de Crăciun, perspectivă biblică)

Cum se umple o colivie de păsări, (Ieremia 5:27 ) aşa se umplu comunităţile “creştine” prin vicleşug, (2 Timotei 3:1-5; 2 Petru 2:1-3), tot astfel şi sărbătoarea de Crăciun, care este doar unul din exemplele de înşelăciune din vremurile aceastea (2 Timotei 4:3).

Istoria (cum a apărut)
Istoria Crăciunului este de ajutor în înţelegerea noastră. Aceasta ne ajută să privim şi să examinăm ceea ce “biserica” a făcut în trecut, şi ce ar trebui să facem noi azi. În conformitate cu istoria, Biserica Catolică, a adoptat (Creştinizat) în secolul 4, idolatria rea din zilele acelea. În Enciclopedia Britannica (Macropaedia, ediţia 1978, Vol.. 15, p.1062-1063), în temeiul Roman Religion, este scris următorul text: Ca supravieţuire a religiei romane. Pentru un timp, monede şi alte monumente au continuat să lege doctrinele creştine de cultul soarelui, de care Constantin (Împaratul) a fost dependent anterior. Dar, chiar şi atunci când această etapă a ajuns la capăt, păgânismul Roman a continuat să exercite influenţe permanente,. . .[apoi vorbind de calendarul bisericesc], în special de Crăciun, care îmbină elemente ce includ atât sărbătoarea Saturnalia, cat şi ziua de naştere a lui Mithra.
În tradiţiile de Crăciun de William Auld Muir, el scrie: Această credinţă ciudată din Est, a cărui dumnezeu Mithra a fost identificat cu Neânvinsul Soare, s-a dovedit a fi cel mai formidabil rival al creştinismului. (p.29) Ziua de naştere a lui Mithra (zeul soarelui) era pe 25 decembrie. În loc să se opună acestei idolatrii, Biserica Catolică literalmente a format ideea că 25 decembrie a fost ziua de naştere a lui Hristos, şi a lăsat sărbătoarea pagână, dândui un nume nou :”Craciunul.” Într-o carte pentru copii intitulată Crăciun (de Jane Duden), se spune următoarele:

La început, doar un mic număr de oameni în Imperiul Roman erau creştini. Toţi ne-creştinii erau numiţi păgâni. Păgânii aveu sărbători de-ale lor pe 25, sau aproape data de 25 decembrie. De exemplu, romanii aveau festivităţi de sfârşitul anului, pentru a onora Mithra, zeul lor de lumină. Una dintre cele mai populare sărbători păgâne a fost Saturnalia …. Oamenii î-şi trimeteau cadouri şi alimente preparate special. Î-şi decorau casele cu crengi verzi. Peste tot, oamenii se opreau din lucru ca să se alăture celor ce sărbătoreau. Liderilor creştini nu le-a fost uşor să convertească necreştinii (sau păgânii) la religia creştină. Păgânilor le plăceau sărbătorile de recoltă şi de iarnă. Ei nu au vrut să le dea uitarii. Iată de ce, peste ani, papii (conducătorii spirituali ai Bisericii Romano-Catolice), precum şi liderii bisericilor “creştine” au permis multor obiceiuri străvechi, să devină parte a sărbătorilor Crăciunului. (p.8-9)

În plus, în Evergreen Solstice, istorie, folclor şi origini a Pomului de Crăciun,(The Solstice Evergreen, The History, Folklore and Origins of the Christmas Tree) Sheryl Ann Karas notează: Convertirea păgânilor: În primii 300 de ani, biserica din Roma a menţinut o poziţie dreaptă împotriva credinţei şi practicilor păgâne ; cu toate acestea, mulţi potenţiali convertiţi noi au fost reticenţi în a renunţa la festivităţile care le erau familiare. Una dintre cele mai populare sărbători în anul Roman a fost Saturnalia. A fost o uşoară luare de decizii, culminând cu o sărbătoare a solstiţiului de iarnă pe 25 decembrie, numit Natilis Solis Invictior ziua de naştere a Soarelui invincibil. Astfel o sărbătoare î-şi face în curând apariţia pe pământ, ce onorează puterea soarelui şi fertilitatea. În 375 AD,Biserica [Catolică] a anunţat că a fost descoperită data de naştere a lui Hristos,… pe 25 decembrie, şi a permis ca o parte din lumina-tradiţiilor iubite şi obiceiurilor mai vechi, cum ar fi ospăţ, dansuri şi schimb de cadouri, să fie încorporată în sărbătorirea şi înplinirea respectuoasă a Crăciunului. Cu toate acestea practica populară (de frunziş) cu crengi verzi, folosite pentru a decora casele şi locurile sfinte în timpul sărbătorii Saturnalia, era încă interzis ca idolatrie păgână. (p.88) Şi: Anumite sărbători populare cum ar fi Yule, şi alte obiceiuri: cum ar fi aprinderea de lumânări, în care oferirea de mici sacrificii sub anumiţi copaci Sfnţi, nu ar putea fi uşor suprimate, astfel încât acestora li s-au dat noi sensuri. Sărbătorile şi ritualurile de Yule au fost încorporate în Crăciun. S-au aprins lumânări să-şi amintească de Hristos ca lumina lumii. Iar darurile Sfinte au venit pentru a simboliza darurile pe care le-au adus înţelepţii (magii) . (p.91)

Ea, de asemenea, cel mai interesant spune: Multor oameni le place să accentueze “patrimoniul nostru păgân”. Am fost învăţaţi să asociem păgânismul cu practicile violente şi prin urmare, se consideră că este un pericol a vedea aspecte păgâne în religia civilizată modernă. Cu toate acestea, păgânismul este mult mai mult decât un sacrificiu uman. Acesta face parte din trecutul nostru spiritual (Tradiţia). În cazul Pomului de Crăciun, această festivitate poate îmbogăţi ritualul prin sărbătorire chiar şi pe cei mai fundamentalişti creştini şi revitalizează prin sărbătorile de iarnă pe cei care nu sunt. (p.5)

În, Zondervan Pictoral Enciclopedia din Biblie (Vol. AC, p. 804) se arată: Treptat, o serie de practici predominante a naţiunilor în care creştinismul a intrat au fost asimilate şi au fost combinate cu ceremonii religioase din jurul Crăciunului. Asimilarea unor astfel de practici, în general, reprezentată eforturile creştinilor pentru a transforma sau, a absorbi întrun alt mod, practicile păgâne.

În The Glory and Pageantry of Christmas (Gloria şi Spectacolul Public Grandios de Crăciun), de către redactorii: Time-Life Books, este recunoscut următoarele: Creştinii au început asimilarea acestor obiceiuri vechi, dândule sensuri creştine, în scopul de a ajuta la răspândirea credinţei. Mulţi dintre părinţii Bisericii au considerat această metodă periculoasă. . . Dar, cei mai mulţi dintre misionarii creştini, care au fost în Europa Centrală şi de Vest, în vreme ce Imperiul Roman se năruia, au urmat sfatul lui Grigore cel Mare. El a scris, în 597, că nu ar trebui să încerce să se renunţe la obiceiurile păgâne, pe neaşteptate,” dar este bine să fie adaptate “, “spre lauda lui Dumnezeu.” (p.114)

A fost acest sfat după voia lui Dumnezeu? Deloc! În In Christmas Traditions (Tradiţiile de Crăciun) de William Auld Muir, el scrie: . . . Sf Ioan Gură de Aur (Chrysostomos), Episcop de Constantinopol (398-403). . . face referire la festivalul păgân al dumnezeului-soare şi spune: “În această zi, de asemenea, Ziua de naştere a lui Hristos care a fost stabilită în ultima vreme la Roma, pentru că, în timp ce păgânii s-au ocupat cu ceremoniile lor profane, creştinii şi-ar putea îndeplini ritualurile lor sacre netulburaţi. Aceştia numesc acest (Dec.25,..) Ziua de naştere a Invincible One (Mithra); invincibil, dar care, altul ca Domnul? Ei o numesc “Ziua de naştere a Zeului soare, dar Hristos este Soarele Dreptăţii.” (P.31-32) Acest lucru este foarte înşelător, şi nu este ceea ce Dumnezeu a poruncit ca sfinţii să facă… (Romani 12:9, “Fie-vă groază de rău.”). În Evul Mediu, sărbătoarea de Crăciun a fost considerată ca ceva foarte rău. Observaţi ce spune Frank Muir în cartea sa de Crăciun Tradiţii şi Obiceiuri:

All Hallows Eve, 31 octombrie, a fost în mod tradiţional ziua în care (Lord of Misrule) Domnul dezordinii, sau prostiei) î-şi făcea apariţia, pană la Crăciunul ce urma. El, domnea apoi pană la Întâmpinarea Domnului, 2 februarie. Cunoscut sub alt nume, “Maestrul de Merry Disport”, “Stareţul absurditatii”, “Regele Crăciun”. Domnul Prostiei era personificarea spiritului de Dezordine, Distracţie şi Magie, ce făcea ca sărbătorile de Crăciun să fie aşteptate cu nerăbdare, în Evul Mediu; (p.13) Domnul Prostiei a fost un ingredient principal în sărbătorea medievală de Crăciun. Cu toate acestea, sărbătorile au fost mult prea păgâne pentru puritanii secolului al şaptesprezecelea, care le-au criticat violent şi în cele din urmă a interzis alegerea sa totală. (p.14)

Ce înseamnă acest “Domn al Prostiei”, de cine vă aminteşte?… dumnezeul veacului acestuia (2 Corinteni 4:4; 1 Ioan 5:19) Satana. A fost Biserica Catolică dreaptă în asimilarea cultului rău (spre Creştinizare), idolatria acelor vremuri? Nicidecum! În 1 Tesaloniceni 1:8-10, Pavel notează că s-au întors de la idoli, la Dumnezeul cel viu. Cu alte cuvinte, s-au întors de la idoli. Ei nu au avut nimic de-a face cu orice din trecut.

Citeşte de asemenea: 1 Tesaloniceni 5:22 unde Pavel îndeamnă să “se abţină de la orice formă de rău” Feriţi-vă de orice se pare rău, sau Faptele Apostolilor 14:8-15 acolo unde Pavel si Barnaba spun bărbaţilor din Listra, “…noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu. Ar trebui să se întoarcă de la aceste lucruri inutile la Dumnezeul cel viu.” Mesajul lor nu a fost unul de “asimilare”!

Crăciunul Azi:

Cel puţin, atât cât pricep masele, cele mai multe din sensurile lui dumnezeu “Mithra” (idolatrie), sărbătoarea lui Saturn (idolatrie), precum şi alte practici păgâne, toate sunt uitate. Astăzi, am putea oare crede că cu timpul aceste sărbătoari păgâne au devenit “sfinte”? Niciodată nu au devenit sfinte.Unii se uită la Romani 14:5-6, în ceea ce priveşte Crăciunul. Dar, Romani 14 (Notează versetul 1) vorbeşte de lucruri îndoielnice. Aşa cum vom vedea, acesta nu este un lucru îndoielnic. Este vorba aici mai degrabă de un Hristos fals, şi cult fals lui Dumnezeu, decât în adevăr (Ioan 4:24).
Crăciunul, în America (şi Europa) de astăzi este sărbătorit în principal în patru moduri:
Sărbătoarea venirii lui Moş Crăciun

Sărbătoarea venirii lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun

Sărbătoare cu caracter laic (nici Hristos, nici Moş Crăciun)

Sărbătoarea naşterii lui Hristos

1. Vorbind despre cei care sărbătoresc venirea lui Moş Crăciun? Ei aşteaptă pe Moş Crăciun: “El ştie când dormi. El ştie când esti treaz. El ştie dacă ai fost rău, sau bun, astfel încât să fii bun pentru numele lui dumnezeu.” Aceste cuvinte descriu un dumnezeu (numai un dumnezeu ar putea face la nivel mondial astfel de lucruri). Moş Crăciun este un dumnezeu fals (un idol, 1 Ioan 5:21). El este blând, curat şi arată bine, vine la miezul nopţii (un dumnezeu fals). 2 Corinteni 11:14 ne avertizează de schemele Diavolului şi căile Sale viclene. Satana însuşi se transformă într-un înger de lumină. Chiar dacă este totul “făcut cu credinţă”, aceasta este încă şi mai este rău. Întregul concept “Moş Crăciun” nu este bun, chiar este rău şi gata să înşelepe cei lesne crezători.
2. Cât despre cei care sărbătoresc venirea lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun? În cultura noastră, nu este puţin probabil pentru a vedea scena Naşterii împreună cu Mos Craciun şi renii lui (unele chiar au Moş Crăciun în scena Naşterii). Este un astfel de lucru plăcut în ochii lui Dumnezeu, de amestecare a unui dumnezeu fals cu Hristos? În nici un caz (ex, Tefania 1:4-5)!
3. Iar despre cei ce sărbătoresc Xmas, ateii, sau alte religii (nici Hristos, nici Moş Crăciun)? Aceşti oameni de obicei au doar o sărbătoare cu pom de Crăciun, schimb de cadouri, etc. Este o lucrare “Fantoma Crăciunului trecut”, în povestea lui Ebenezer Scrooge! În această poveste nu există nici un Moş Crăciun. Această “Fantomă din Crăciun”, învaţă Dl.Scrooge a “ţine Crăciunul: în inima lui.” (p. 43 în Crăciun, de Jane Duden). Din punct de vedere biblic, este demonul din Crăciun. Ştiind că întreaga lume se află în stăpînirea celui rău (1 Ioan 5:19), aceasta este o poveste interesantă bine-cunoscută şi comună. Povestea poate fi fictivă, dar există o ordine în toate acestea şi“ înşeală întreaga lume”(1 Ioan 5:19; Apocalipsa 12:9).

Altceva ce noi ar trebui să notăm, este un comentariu făcut în Evergreen Solstice (Solstiţiul Totdeauna verde), de către Sheryl Ann Karas. Ea a fost crescută într-o familie de evrei şi ea spune acest lucru despre Crăciun: Tânjeam după magia şi lucrurile speciale din acele zile. Şi lucrul cel mai impresionant al tuturor, pentru mine era: Pomul de Craciun. (p.3) Şi, Punctul principal pe toată durata sărbătorilor de Crăciun este pomul împodobit. Colinde sunt cântate în jurul acestuia. Cadouri sunt schimbate sub el. Oaspeti, şi cina de Craciun, aveţi grijă deosebită pentru a aduce complimente gazdei de frumusetea lui. Nimeni nu pretinde că prin aceste ritualuri se închină pomului, dar în cazul în care un vizitator de pe altă planetă interpreteaza astfel, mare mirare. Şi, Ce altceva ar putea face cineva, atat de ciudat, atât de capricios, şi atât de special? (p.8) Şi, Pomul de Crăciun nu este doar un lucru destul de frumos ca să te uiţi la el. El are un loc special în istoria spirituală a tuturor şi, începând cu simbolismul lui antic care este încorporat în religiile noastre familiare moderne, încă mai are puterea de a ne agita în adâncul sufletelor noastre primordiale. (p.106)
Într-adevar, oamenii nu pretind că-i “cult” (adorare) a bradului, “pomul de Crăciun”. Dar, este oare? Amintiţi-vă de cântecul, “O brad de frumos, o brad de frumos…”? Dacă se compară “pomul de Craciun” cu Ieremia 10:1-4, există unele asemănări izbitoare.

4. Cât despre cei care pur şi simplu sărbătoresc Crăciunul ca o celebrare a naşterii lui Hristos? Mai întâi de toate, Hristos de “Crăciun” nu este Hristos din Biblie. Iată trei motive solide de ce ar trebui să ne facă să jungem la o astfel de concluzie:

Nu este biblic (adică, nu este de la Hristos).

Nu este biblic nici una din practicile asociate cu Crăciunul. Iar 25 decembrie, pentru data naşterii Domnului, este o şansă din 365 a fi adevărat ( a fost de fapt ziua de naştere a unui Dumnezeu fals, Mithra). Ideea acestui întreg ansamblu de “Crăciun” nu a venit până la 300 ani după ce Hristos a fost născut. Când a fost primul “Crăciun” (primul Noel)? Acesta nu a fost în anul naşterii Domnului nostru. Prima sărbătoare de”Crăciun” nu a fost până cândva în secolul 4 cînd biserica catolică, în loc să se opună răului, a adoptat-o.

2. Hristos este Sfânt ( separat, sau pus deoparte: Evrei 7:26).

A. Termenul de “Crăciun” este blasfemie. Etimologia (rădăcina cuvântului) vine de la “Cristos-masa”, ” masa “, fiind Comuniunea Bisericii Catolice (Euharistia), astfel pâinea şi vinul se transformă în trupul şi sângele real al lui Isus (numit “transsubstanţiere”). Hristos este sacrificat la fiecare masă. Acest lucru este direct împotriva Cuvântului: Evrei 9:27-28; 10:11-18.

B. De la primul Crăciun şi până în prezent, sărbătoarea de Crăciun a fost întotdeauna asociată cu închinarea la idoli, obiceiuri rele, superstiţioase (în trecut, Mithra, zeul soare, astazi, Moş Crăciun, magie, vrăjitorie, dumnezeul materialismului). Hristos, Domnul Sfânt din Biblie cheamă pe oameni să se pocăiască de păgânismul lor (Fapte 17:16-31), şi nu la “Creştinizare”.

3. Este un Hristos fals.
În general, lumea adoră (se închină, iubeşte) Hristosul de Crăciun. Lumea nu primeşte (urăşte, respinge) adevăratul Hristos (Ioan l: ll; 7:7). Mormonii au Hristosul lor. Martorii lui Iehova au un Hristos al lor. Unitarieni au Hristosul lor. Catolicii au Hristosul lor. Sărbătoarea de Crăciun are Hristosul ei (care este în principiu, un Hristos catolic). Când se va întoarce Isus Hristos, crezi tu că El va reveni ca Hristosul de Crăciun (Apocalipsa 19:11-16)? Desigur că nu! Chiar şi atunci când El a venit ca un prunc, această profeţie a fost făcută cu privire la El, că va fi “… un semn care , care va stîrni împotrivire…” (Luca 2:34). Lumea uraşte pe adevăratul Hristos. Cineva ar putea spune, “Ei bine, când vom sărbătorii de Crăciun, sărbătorim naşterea lui Hristos din Biblie.” Asta-i o minciună! Hristos de Crăciun, nu este Hristos din Biblie.
Israeliţii şi-au spus acelaşi tip de minciună, în Exodul 32:4-5 cu viţelul de aur. Ei şi-au spus: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.” Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” (Ebraică “lui Yahweh”). Isus a spus în Ioan 4:24: Dumnezeu este Duh; şi cine se închinã Lui, trebuie sã I se închine în duh şi în adevãr.”
Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de ce este rău şi falsul “Cristos”?… Ar fi aceasta: Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin. (1 Ioan 5:21)

Ce altceva trebuie facut?…”fugiţi de închinarea la idoli” (1 Corinteni 10:14),Fie-vă groază de rău.” (Romani 12:9), “Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.” (Efeseni 5:8-11).

Să se depărteze de rău şi să facă binele(1 Petru 3:11) şi “nu urma răul, ci binele” (3 Ioan 11).

Cât priveşte modul în care să ne închinam lui Hristos şi cum să sărbătorim naşterea Sa, noi ar trebui să luam în considerare de asemenea, ceea ce Domnul le-a spus israeliţilor în Deuteronom 12:30-32: vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor….Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: „Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.”….Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.

Este o greşeală gravă să te închini lui Dumnezeu, în mod greşit. Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, au învăţat asta la modul cel mai dificil atunci când au oferit greşit tămâie Domnului în Levitic 10, astfel ei au murit, când au adus înaintea Domnului foc strãin (Numeri 26:61). Domnul i-a ucis cu foc! Noi ar trebui să luăm aminte la cuvintele lui Moise care l-a îndemnat pe Aaron, în ceea ce priveşte închinarea ? „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.”

John MacArthur scrie: şase modalităţi prin care Satana încearcă să Fure Crăciunul: Dacă-ţi lipseşte cumva realitatea Crăciunului în viaţa ta, să ştii că dacă primeşti pe Domnul Isus Hristos şi crezi în Numele Lui, Crăciunul va deveni real pentru tine. (p.20)

Este aceasta ceea ce trebuie să dorim noi?- Crăciunul “să devină real” oamenilor? Un creştin adevărat nu ar vrea ca un hristos fals “să devină real” oamenilor. Luaţi în considerare câteva întrebări: Ce fel de mesaj aducem noi în lume pentru a sărbătorii Crăciunul? Că Dumnezeu este ecumenic, sau eclectic (mai multe feluri)?… Sau, că El este Sfânt? Este Crăciunul o imagine clară a Evangheliei? Deloc! Ce este de bază în evanghelie?… Pocăinţa! Pocăinţa de ce? … de la toate căile tale rele (Isaia 55:6-7). Crăciunul este un un amestec de răutate şi creştinism; prin urmare, nu constituie o pocăinţă completă de toată răutatea. Ce încerca să se evite prin “Creştinizarea” Crăciunului? Persecuţia (fiind un proscris)! Frica de oameni este o cursă,(Proverbe 29:25).Oamenilor le este frică pentru că au inimile (mintea) în această lume (pământ), nu în lucrurile de sus (Coloseni 3:2).

Care-i problema cu celebrarea naşterii lui Isus “pe 25 decembrie? ….Problema este că este o minciună. Nu este naşterea adevăratului Hristos. Este a naşterii unui Hristos fals - care este o idolatrie, este demonic (Levitic 17:7; Deuteronom 32:17; 2 Cronici 11:15; Psalmul 106:37; I Corinteni 10:20-21).
Cristosul de Craciun, care este iubit de lume, nu a fost niciodată conceput în pântecele Mariei. Aceast Cristos fals, este fie un demon (sau demoni), fie chiar Satana, şi el nici nu s-a născut din rasa umană ca să ridice păcatul omenirii.

În sine, nu este nimic greşit a oferi cadouri, sau având o sărbătoare; dar atunci când aceasta se face în numele unui hristos fals (idolatrie), este de a ne opune (Romani 12:9). După cum Cristos a condamnat creştinii “din Pergam şi Tiatira pentru că mâncau din lucrurile jertfite idolilor (Apocalipsa 2:14, 20), tot aşa ar trebui să ne opunem şi noi la tot ceea ce este făcut în numele acestei moderne, şi înşelătoare practici idolatre cu numele …Crăciun.
Ar trebui, de asemenea reţinut că Isus a refuzat să Se alăture practicilor religioase din zilele Lui (”dreapta”, iudaismul şi practicile lor, precum şi fariseii). Cu atât mai mult El refuză să se alăture la Moş Crăciun, precum şi la toate capcanele acestei sărbători…hristos “-masă”? La ce ne-a chemat Dumnezeu? …La o viaţă sfântă.
după cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”. (1 Petru 1:15-16; şi Evrei 12:14) Psalmistul cheamă astfel în Psalmul 94:16,
Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

Credincioşii sunt chemaţi să îndrume lumea la pocăinţă. Acesta este mesajul lui Isus arătat în (Matei 4:17), nu pentru a face ca omul să se simtă bine, sau asimilarea practicilor lor (atunci când aceasta este rău), sau să asemănăm viaţa noastră, cu a lor. Astfel Romani 12:2 spune: Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, “Nu vă conformaţi lumii acesteia.”[Apropo, în cazul în care problemele de familie sunt întâlnite din cauza unui refuz, pentru a sărbători Crăciunul, citeşte: Luca 12:49-53.]

John MacArthur scrie: creştinii de astăzi, în general, nu se opun sărbătoririi Crăciunului. Practicarea în sine nu este nimic, iar sărbătoarea nu este ceva: drept sau greşit. (Dumnezeu cu noi, copyright 1989, p.25) Este acesta standardul nostru? În cazul în care astăzi creştinii nu se opun, atunci nici noi nu ar trebui să ne opunem? Sau, este adevărat că “sărbătoarea în sine nu este nimic”( Moş Crăciun, credinţa-facută, dumnezeu fals, un hristos fals, şi spiritul “de Crăciun” - un demon sau demoni, sau chiar Satana)? Să nu ne lăsăm influienţaţi de ceea ce fac alţii din jurul nostru (Pavel scrie, 2 Timotei 4:10; Dima din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit şi… Ştii că cei ce Sunt în Asia toţi m-au părăsit, 2 Timotei 1:13-15), dar noi să fim convinşi de Scripturi şi să le aplicăm cu râvnă, Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. (Psalmul 119:60).

Când a fost ultima dată când aţi auzit pe cineva predicând din 1 Corinteni 16:22, “Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul Isus Cristos, să fie anatema (blestemat)”? Unele lucruri nu sunt populare, prin urmare, nu le auzi foarte des (poate chiar deloc). Vorbind împotriva Crăciunului, nu este cu siguranţă popular, dar trebuie să ne împotrivim şi să cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de spălarea-creierului a acestei societăţii în care trăim.

El să ne acorde să trăim viaţa pe deplin după voia Sa, (sfânt şi separat de orice rău) într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fim plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu:(Coloseni 1:10).

a true church www.atruechurch.info

Traducere: Sanda Vasile