Din ciresul vesniciei
S-a mai scuturat o floare
Dupa ce-a visat sub luna
Dupa ce-a suras sub soare.

Si-n clipita-n care floarea
A cazut pierind în vant,
Cate visuri neimplinite,
Cate doruri nu s-au frant!

Dar in locul celei duse,
Alta floare vine acum,
Sufletul sa ni-l imbete
Cu nemaigustat parfum.

Si cum primavara codrul
Muguri mii desface-n roua,
Floarea noua ne aduce
Muguri de nadejde noua.

Imbracati al vostru suflet
In vesmant de sarbatoare
Si primiti cu imn de slava
Noua vesniciei floare.

Iar daca-ntre voi iubirea
Va canta fara sa planga,
Nici un vis n-o fi himera,
Nici un dor n-o sa se franga.